Coriandrul folosit, în prezent, mai mult sau mai puţin în toate bucătăriile lumii contribuie şi la sănătatea organismului prin intermediul celor 11 uleiuri esenţiale, al acizilor săi şi prin vitaminele şi mineralele cu proprietăţi benefice, pe care le conţine.

Coriandrul (Coriandrum sativum) este o specie de plantă erbacee anuală (mirodenie) din familia morcovului şi a pătrunjelului (Apiaceae) folosită în prezent la scară largă. Datorită frunzelor sale asemănătoare cu ale pătrunjelului, coriandrul a primit numele de pătrunjel chinezesc pe continentul asiatic.

Planta este originară din sudul Europei şi Vestul Asiei, iar acum este răspândită în toată zona mediterană, în Balcani, în Rusia, în India, în Olanda şi în America. România este una dintre ţările considerate emblematice pentru coridandru.

Coriandrul creşte până la 50 cm înălţime, frunzele pot avea mărimi diferite, iar florile sunt albe sau roz, grupate în umbrele compuse. Mirosul şi parfumul tulpinii, inconfundabile, sunt foarte puternice. Fructul plantei, un schizocarp uscat de formă sferică, adăposteşte preţioasele seminţe picante şi plăcut aromate.

Profilul nutriţional al seminţelor de coriandru diferă în mod considerabil de cel al tulpinilor sau al frunzelor. Planta este o sursă excelentă de minerale, printre care potasiu, calciu, mangan, fosfor, fier şi magneziu. Frunzele de coriandru au un conţinut ridicat de vitamine A, C şi K şi vitamine din complexul B. Flavonoinde întăresc valenţele antioxidante ale plantei: quercitină, rhametina sau apigenina, despre care studii recente arată că ar avea rol în prevenirea cancerului, potrivit www.nutrition-and-you.com.

Seminţele prezintă o bogăţie nutriţională mai variată, antioxidanţi sub forma vitaminelor şi a uleiurilor volatile (borneol, pinen, linalool, cineol, geraniol, terpinen, felandren, dipentene, citronelol, carvonă, camfor), fibre, acizi graşi (acid petroselinic şi alţii), substanţe proteice, aminoacizi, sitosteroli, tocoferoli, cumarine.

Din plantă se utilizează atât frunzele, cât mai ales seminţele, care pot fi consumate ca atare sau preparate în scop medicinal sau culinar. Aroma lor, asemănătoare cu a citricelor, este foarte apreciată în bucătăriile de pretutindeni. Este greu de conceput bucătăria indiană sau thailandeză fără un pumn de frunze de coriandru tocate în mâncare. Sunt folosite în mod cotidian în bucătăriile sud americane (în special în Mexic şi Brazilia) şi asiatice.

Frunzele de coriandru se folosesc asemeni celor de pătrunjel, exclusiv proaspete sau congelate, întrucât prin uscare îşi pierd aroma, şi se adaugă în mâncare în ultima fază a preparării ei, potrivit www.cevabun.ro.

Seminţele de coriandru, cea mai folosită parte a plantei, sunt adăugate la preparatele din carne, varză, cartofi şi legume. Prăjite uscat, în tigaia fără grăsime, fructele de coriandru îşi pun cel mai bine în evidenţă parfumul. În bucătăria thailandeză, se foloseşte inclusiv rădăcina plantei.

În scop medicinal, se folosesc seminţele, care se usucă şi se macină, iar pulberea rezultată se foloseşte la prepararea de tincturi, de infuzii şi de ulei esenţial. Frunzele au excelente proprietăţi antiseptice şi pot ajuta digestia.

Uleiul din seminţele de coriandru are numeroase utilizări în medicina tradiţională, având proprietăţi analgezice, afrodisiace, carminative şi antispasmodice.

Recent, oamenii de ştiinţă au descoperit efectele benefice ale coriandrului asupra nivelului de grăsimi din sânge. Ei au constatat că nivelul crescut al colesterolului şi trigliceridelor poate ajunge la valori normale prin includerea zilnică în dietă a coriandrului.

Planta are şi o cantitate mare de compuşi colinergici şi antagonişti de calciu (componente care ajută la reglarea tensiunii arteriale), care acţionează foarte bine în calitate de agenţi hipotensivi atunci când sunt eliberaţi în organism. Persoanele predispuse la boli cardiovasculare din cauza depunerilor de colesterol sau la accidente vasculare au motive întemeiate pentru a consuma acest condiment.

Coriandrul este cunoscut şi pentru proprietăţile bactericide şi vermifuge, fiind indicat în combaterea infecţiilor digestive şi parazitozelor intestinale. Uleiurile volatile acţionează ca agenţi antimicrobieni foarte eficienţi şi se găsesc în special în frunzele proaspete de coriandru nefierte, potrivit bio-plafar.info/nutritie. De asemenea, frunzele pot fi utilizate pentru tratarea infecţiilor fungice şi bacteriene.

Numeroase studii europene, efectuate recent, au dovedit cât de eficiente sunt soluţiile concentrate care conţin coriandru în bătălia cu agenţii patogeni cum ar fi escheria coli (vinovată de apariţia infecţiilor urinare şi digestive), salmonela şi stafilococul auriu.

Prin uleiurile esenţiale, coriandrul contribuie la stimularea secreţiilor digestive, favorizează eliminarea gazelor intestinale şi calmează durerile abdominale. De altfel, coriandrul intră şi în compoziţia ceaiurilor contra colicilor pentru copii. Datorită proprietăţilor antispasmodice, este recomandat şi în tratarea diareei. Totodată, s-a constatat că este foarte util chiar şi în febra tifoidă.

Cercetătorii au demonstrat că extractul din frunze de coriandru are anumiţi compuşi care, atunci când sunt eliberaţi în sânge, provoacă insulina anti-hiperglicemică, activitate specifică insulinei, care ajută la menţinerea nivelului zahărului din sânge sub control. Deci, un consum constant de câteva frunze de coriandru în timpul meselor poate păstra diabetul zaharat sub control.

Planta dispune de o mulţime de antioxidanţi, vitamine şi minerale (precum fosforul) capabile să prevină îmbătrânirea ochilor şi scăderea acuităţii vizuale. Întrucât este un dezinfectant cu bogate proprietăţi antimicrobiene, coriandrul protejează ochii de boli contagioase cum este conjunctivita.

Coriandrul este cunoscut şi ca un bun tonic şi stimulent al sistemului nervos. Ceaiul preparat din fructele acestei plante aromatice este eficient şi în cazuri de epuizare nervoasă, de migrene şi de astenie. Studiile făcute în diferite spitale din Asia au scos în evidenţă că acest condiment are efecte calmante şi de aceea este recomandat în tratamentul multor afecţiuni, precum deficienţe de memorie, depresie, migrene şi oboseală cronică.

Coriandrul poate fi utilizat şi sub formă de ceai, fie simplu, fie în combinaţie cu chimenul, ghimbirul sau anasonul, fiind eficient în tratarea răcelii, tusei sau gripei.

Uleiul de coriandru este recomandat pentru oprirea sângerărilor nazale.

Specialiştii au confirmat proprietăţile antiinflamatorii ale coriandrului. Frunzele acestuia sunt excelente în reducerea inflamaţiei în mod natural. Fiind o sursă excelentă de omega-3, omega-6, lipolotion şi ulei de coriandru, ele sunt foarte eficiente în reducerea inflamării din orice parte a corpului. Intern se consumă ceai sau infuzie, iar în exterior se masează părţile afectate cu ulei de coriandru sau se aplică cataplasme. În cazul inflamării sinusurilor, se fac inhalaţii, potrivit www.terapiinaturiste.ro.

Frunzele proaspete de coriandru au acţiune terapeutică, prin conţinutul de antihistaminice naturale, fiind utile împotriva alergiilor din diverse cauze, potrivit www.organicfacts.net.

De secole, planta este considerată un afrodisiac foarte eficient. Datorită acestei proprietăţi, egiptenii i-au atribuit coriandrului denumirea de „iarba fericirii” în cuplu.

Coriandrul poate provoca dureri abdominale, scăderea apetitului şi mărirea în volum a ficatului. Nu se recomandă utilizarea sa în tratamente în perioadele de sarcină şi de alăptare, potrivit www.csid.ro. Uleiul de coriandru de extracţie pură nu se utilizează niciodată intern.