Nu contează cât de lung ai părul, important e cât şi cum gândeşti! Era o chestiune valabilă pe vremea lui Pitiş! El şi mulţi alţii au sperat că aceste cuvinte vor defini o stare de fapt în România, dar au ignorat gradul colosal de falsitate existent în spaţiul ăsta carpato- danubiano –pontic. Ei bine, contează, frate, şi azi, cât de lung ai părul! Înainte vreme erai considerat rebel, dacă aveai plete, acum eşti considerat un nepăsător, în cel mai bun caz! Dacă eşti ras în cap înseamnă că eşti neonazist, dacă îţi faci ţepi, eşti descreierat, dacă ai părul creţ, te iau ăştia la mişto cu întrebarea aia cu mama ta şi casa, iar dacă ai păr alb înseamnă că nu eşti în stare, la naiba!, să îţi iei un tub de vopsea care să te facă tânăr la loc. Tânăr pe cap, că înăuntru nu e vârstă! Şi, de multe ori, nu e nimic!

În fine, dacă eşti unul care trece regulat pragul frizeriei şi te tunzi “regulamentar”, înseamnă că îţi cresc şansele de reuşită în viaţă, zic, după  logica strâmbă, omniprezentă, detaliată anterior.

Interesant este faptul că multe dintre reproşuri, mai ales cele legate de podoaba capilară, sunt lansate în eter de domnişoare piţiponcite, ale căror priviri nu pot trece niciodată dincolo de culoarea sau de lungimea părului sau parului persoanei aflate în faţa lor! Sau de doamne respectabile care au grijă să le reziste coafura (şi atât, că restul treburilor le fac fraierii ăia păroşi) dar şi să îşi radă mustaţa şi să îşi ia ciorapi negri, groşi, care să le ascundă varicele, ca să zic aşa.

Ştiţi că orice om de afaceri care se respectă nu prea îşi permite să îşi lase părul lung, pentru că ar pierde din start nişte oportunităţi. Nu de alta, dar ceilalţi oameni de afaceri l-ar trata un pic diferit, din plecare, aşa!

Sigur, există şi excepţii, atât în rândul domnilor (oameni de afaceri sau nu) dar şi în acela al doamnelor, dar de aceea se numesc excepţii!

Regula este că, în România, chiar contează şi acum, sau mai ales acum, cât de lung ai părul şi mult prea puţin cât şi cum gândeşti. Poate nu întâmplător spaţiul acesta carpato-danubiano-pontic a devenit mai mult Pontic! Unul în care trecerea de la un preşedinte chelios la unul pletos se face prin guvernarea unui învăţăcel tuns chilug!