100 de ani de Românie, 100 de ani de istorie a unui popor chinuit, obişnuit să îndure multe…Să îndure şi să tacă, să răbufnească rar şi să accepte aproape orice

Dar cea mai bună replică pentru această zi istorică mi-a dat-o fiica mea, în vârstă de 8 ani.

Discutând despre Ziua Naţională şi ce înseamnă acest lucru, Cati, care are la vârstă ei o dragoste pentru ţară pe care foarte mulţi adulţi nu o vor simţi niciodată, mi-a replicat:

“Eu nu pot să mă bucur de ziua asta....este o zi tristă...Nu poţi să sărbătoreşti dacă România nu este mare cu adevărat. Acum 100 de ani eram o ţară uriaşă, acum este o ţară ruptă. Suntem o ţară ciuntită şi nu avem ce să sărbătorim. România trebuie să se bucure când va fi întreagă. Şi o să fim din nou România Mare ca acum o sută de ani, ai să vezi...”.

Să te audă Dumnezeu, copil drag! Cuvinte adevărate pe care mulţi dintre noi nu le înţeleg, nu vor să le înţeleagă.

La mulţi ani, România! La mulţi ani, dragi români adevăraţi, oriunde v-aţi afla!

PS. Cati la 8 ani ştie tot imnul Deşteaptă-te române şi-l cântă întotdeauna cântă întotdeauna când îl aude undeva....