Poate împins de vanitatea pe care ţi-o dă dorinţa de a face bine cu forţa, m-am exprimat public şi am dezavuat intenţia executivului ploieştean de a face excursia la Oradea.

Concepută ca o variantă de mântuire a birocraţilor ploieşteni, deplasarea ar fi urmat să ducă la creşterea nivelului activităţi. Mai exact, aşa cum spuneau predecesorii noştri în politică, cei cu stea în frunte, secera în mână şi ciocanul la locul lui, atât la o creştere cantitativă cât şi, mai ales, calitativă. Ar fi urmat ca, într-o perioadă de câteva zile, stabilită în weekendul polar ce va să vină, etajul trei de la Casa Alba din Ploieşti să zboare, cu mic, cu mare (a se vedea funcţiile) în occidentul românesc, unde miracolul lucrului bine făcut s-a înfăptuit, urmând să îşi încarce bateriile pe “ fast charge” cu miezul gustos al administraţiei profesioniste. Ştiam, în adâncul sufletului meu, că dacă nici această variantă nu ar fi mers, deja urma să se ia legatura cu Patriarhia pentru ca un sobor de preoţi să vină în primărie şi să facă slujbe de exorcizare a funcţionărimii, urmând să fie alungate duhurile rele ale lenei, prostiei şi trufiei.

Şi totuşi, am spus, cu ce ai putea rămâne după trei zile în care discuţiile ar fi rămas pe planul doi, dând întâietate setei neostoite de cunoaştere a funcţionarului aflat în deplasare. De cunoaştere a bucătăriei locale, dar şi a licorilor aghesmuitoare izvorâte din cultura locului. Şi toate acestea pe banii Ploieştiului. Aşa că m-am încăpăţânat să spun nu şi să fac să se audă ce spun.

Insă faptele petrecute ulterior mi-au arătat că m-am înşelat. Universul mi-a încurcat serios socotelile, iar infinitul prostiei omeneşti s-a revărsat, pătându-mi judecăţile de valoare, aidoma zaţului de cafea. Aveam să văd cum prostia şi hoţia işi dau mâna, iar din împreunarea lor se naşte în fiecare zi monstrul birocraţiei locale. Iar caietul de sarcini (ce denumire pompoasă  pentru nimicul ce îl conţine ) vândut cu goliciunea unei fete mari în prag de măritiş, plin de puncte de suspans pe acolo pe unde ele nu ar fi trebuit să existe, mi-a demonstrat că am greşit.

Tocmai de aceea, azi îmi cer scuze public pentru că m-am opus deplasării la Oradea. Revin şi arăt că e nevoie ca şeful urbei să deplaseze executivul ploieştean la Oradea. Dar pentru a îl lăsa acolo, iar orădenii să aibă milă şi să vină la noi.