Petrolul sărbătoreşte, pe 12 octombrie, victoria obţinută în faţa marelui Liverpool, pe atunci cu adevărat mare, campioană a campioanei mondiale.

Tot mare a fost şi echipa ploieşteană, atât de mare încât, până în zilele noastre, nimeni din România n-a mai bătut-o pe Liverpool.

Ei bine, sărbătorirea a 50 de ani de la acea victorie cu scorul de 3-1, pe un stadion în tribunele căruia lumea s-a călcat în picioare, prinde Petrolul într-un moment… de care? Rău sau bun?

Rău că fosta campioană învingătoare în faţa lui Liverpool la Ploieşti a ajuns în fotbalul judeţean? Bine că, după falimentul din vară, noul Petrolul face tot posibilul să ducă mai departe tradiţia inclusiv prin acest eveniment dedicat victoriei de acum 50 de ani?

Ideea e că, după ce am înghiţit cu toţii falimentul, greaţa faţă de ce s-a întâmplat înainte a fost înlocuită uşor-uşor de o stare de confort. Simţiţi, nu-i aşa?

Ştiind că Petrolul se află în grija unor petrolişti adevăraţi, nu prea ne mai doare capul! OK, fiecare se gândeşte la viitor, la faptul că echipei îi vor trebui – şi asta cât mai curând  - unul sau mai mulţi finanţatori potenţi.

Însă trecerea în revistă a problemelor de rezolvat se face ca la cafeaua de dimineaţă, aşteptând meciul de seară! Chiar şi meciul ăsta cu CS Cornu, sărbătorindu-l sâmbătă pe cel de acum 50 de ani, cu Liverpool!

Acesta este, de fapt, marea calitate a noului Petrolul, luat ca întreg, echipă şi suporteri. De la Ploieşti, la Liverpool, de la Plzen, la Păuleşti, de la Swansea, la Corner Cocorăştii, esenţa nu s-a diluat. A rămas galben-albastră.