După meciurile cu FCSB şi Voluntariul cel nou venit în Ligă, semn că în România fotbalul tinde să devină comunal, Petrolul a ieşit cu şapca sus şi asta nu datorită rezultatelor. Nu poţi fi mulţumit cu un egal acasă cu o nou promovată, dar nici nu poţi să iei foc datorită acestei întâmplări. Spun întâmplare deoarece sunt absolut sigur că dacă găzarii ar fi avut actualul lot rodat, altul ar fi fost rezultatul.

Ceea ce bucură este atitudinea jucătorilor. Una de luptă şi de dăruire faţă de culorile clubului. În postările de pe reţelele de socializare de la  sfârşitul returului anterior, ceea ce suporterii afirmau era foarte adevărat. Cu un lot înglobând multe valori individuale, Petrolul, în mod practic, nu există ca echipă, fiecare combatant jucând altceva. Şi asta într-un „dolce far niente„ sau „sweet doing nothing”, cum ar zice englezul,  ucigător de iubire de fotbal şi  care a făcut ca spectatorii, cei ce până mai ieri umpleau tribunele arenei Ilie Oana, să îşi găsească alte treburi de făcut în ziua meciului. De la jumătatea returului „numele sonore„ ale echipei erau preocupate să îşi caute noi contracte şi să nu se accidenteze în vreun duel în care trebuia să pui şi suflet, nu numai forţa. Şi asta s-a văzut în visteria clubului, văduvită de nişte bani care erau necesari supravieţuirii, Petrolul terminând abia pe locul 6 după ce am visat măcar bronzul. Dar, aşa se întâmplă când nu te interesează decât de tine.

La meciul cu Voluntariul, peste 5000 de suporteri au venit la stadion, pe o vreme fierbinte, de vară sahariană. Dacă am fi spus 5000 acum un an jumătate, când Petrolul era pe val, am fi spus stadion pustiu. Dar azi, în actualele condiţii, cu un club îngenuncheat de datorii şi cu un lot în care apar jucători noi în ziua meciului, numărul este impresionant.  Este un semn din partea fanilor că ei au iertat şi că au strigat „prezent” la reluarea visului, chiar dacă nu cunosc bine numele noilor veniţi. Asta înseamnă că echipa are azi un nou credit din partea ploieştenilor.

 Şi, în opinia mea, atmosfera de sâmbătă de pe Ilie Oana este garanţia că o putem lua de la capăt. Un nou început, se pare că sub auspicii din cele mai fericite, unii dintre jucătorii „vânaţi” de conducerea clubului fiind reale valori. Iar dacă şi aceştia vor înţelege că Petrolul nu este doar un club ci un mod de viaţă şi de exprimare a comunităţii ploieştene, totul va fi bine.

Ploieştiul susţine în continuare Petrolul ! Aşteptăm şi reversul!