Potrivit unui studiu efectuat recent, peste 1 milion de români joacă aproape zilnic la pariuri sportive. Această industrie generează venituri de aproximativ 10 miliarde de lei, contribuind cu sume importante la bugetul statului.

În ultimii ani, cea mai mare dezvoltare au avut-o pariurile online. Pentru a funcţiona legal, operatorii trebuie să obţină licenţă de la Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc. Pe piaţă sunt agenţii de pariuri online cu notorietate globală, dar şi agenţii care li-au limitat prezenţa la această regiune geografică (România şi ţările vecine).

Plasarea unui bilet este, în prezent, un lucru cât se poate de simplu. La orice oră din zi sau din noapte, oriunde te-ai afla, în numai câteva secunde, poţi pune un pariu. Doar pariorii cu „ştate vechi” apreciază cu adevărat această facilitate, pentru că ştiu cum a fost odată.

Pe când Internetul părea ceva SF...

Primele agenţii de pariuri au apărut în ţara noastră la începutul anilor ‘90. Evident, vorbim despre agenţii terestre. Internetul părea ceva SF pe atunci, pentru români. Pentru a paria, trebuia să mergi la agenţie şi citeşti oferta de pe foile lipite la avizier. Notai numărul meciului şi pronosticul pe o bucăţică de hârtie, apoi stăteai la coadă la ghişeu. Uneori, dura mai bine de o jumătate de oră până când ajungeai să dictezi meciurile.

Exista un singur tip de pariu (1, X sau 2), iar pe bilet trebuia să ai minim trei selecţii. Rar găseai câte o foaie cu clasamente. Ierarhiile din competiţiile importante erau publicate în ziarele de sport. În rest... Dumnezeu cu mila. Dacă erau meciuri din competiţii mai puţin cunoscute, pariai în funcţie de cotă. Nu ştiai dacă ai câştigat sau dacă ai pierdut până când nu te întorceai la agenţie, ca să consulţi foaia cu rezultate.

Exista un singur operator pe piaţă şi, treptat, oferta lui a fost introdusă în teletextul televiziunilor. Tot acolo erau afişate şi rezultatele, dar la mult timp după încheierea meciurilor, uneori chiar şi după 12 ore. Ştiu, acum pare de neconceput.

Industria s-a „dezmorţit” în anii 2000

Pe măsură ce s-a înaintat în anii 2000, operatorii s-au înmulţit, iar românii au început să aibă acces la Internet, în special la serviciu. Pariorii care aveau posibilitatea intrau pe site-ul de pariuri şi îşi făceau biletele înainte de a ajunge în agenţie. Oferta s-a diversificat treptat. Au apărut opţiunile de a paria pe şansă dublă sau pe total goluri (peste/sub 2,5).

Operatorii importanţi aveau măcar câte o agenţie foarte mare deschisă, unde jucătorii puteau să bea ceva şi chiar să mănânce, în timp ce urmăreau meciuri pe ecrane mari. Erau şi zece ecrane într-un astfel de stabiliment, pe care rulau diferite evenimente sportive.

Prima agenţie de pariuri sportive online



Progresul tehnologic a contribuit la „explozia” industriei pariurilor. După anul 2005, Internetul a ajuns în casele tot mai multor români. O dată cu el, şi agenţiile de pariuri online, primul operator fiind Gamebookers. A fost primul site de pariuri în limba română, pe care s-a putut pariu cu moneda naţională. Contul putea fi alimentat prin intermediul unui portofel electronic, Moneybookers.

Operatorii internaţionali au aflat despre piaţa din România şi au început să accepte clienţi din ţara noastră. Deja, viaţa de parior era mult mai uşoară. Aveai acces pe informaţie de pe site-urile internaţionale şi, mai ales, puteai să pariezi de acasă. Şi încă ceva: aveai parte de oferte promoţionale, care, la începuturi, au fost sublime, dar au lipsit cu desăvârşire.

Piaţa a fost reglementată în 2015

În anul 2014, s-a înfiinţat Oficiul Naţional pentru Jocurile de Noroc, iar un an mai târziu a intrat în vigoare legislaţia referitoare la pariurile sportive. Cele mai importante prevederi au fost impozitarea veniturilor obţinute din pariuri şi obligaţia ca operatorii să deţină licenţă. Astfel, foarte multe dintre agenţii au plecat de pe piaţa românească, dar cele care au rămas au lansat platforme în limba română şi şi-au adaptat ofertele pentru pariorii de aici.

În acest moment, piaţa pariurilor online din România este una stabilă, cu operatori de top, între care există o concurenţă acerbă. Pentru atragerea clienţilor sunt gândite strategii de marketing complexe. De exemplu, cei de la Superbet ofereau fonduri suplimentare fără depunere, având un avantaj în faţa celor care condiţionau acordarea fondurilor de prima depunere

România este la un nivel de top în ceea ce priveşte piaţa pariurilor sportive. Rămâne de văzut ce ne va aduce viitorul, atât în ceea ce priveşte operatorii, cât şi legislaţia.