În spatele Petrolului Ploieşti, echipă care luptă pentru titlul de campioană, se află mai mulţi “lupi”, care nu se văd, dar a căror muncă este esenţială pentru viaţa formaţiei. Începând de astăzi, timp de patru ediţii, Jurnalul Prahovean va prezenta câte un astfel de lup. Cât de important este ceea ce face fiecare dintre oamenii din spate, care sunt trăirile fiecăruia dintre ei şi care sunt particularităţile muncii prestate de aceşti oameni, aflaţi în materialele următoare. Astăzi, luminile rampei sunt amplasate în magazia clubului, acolo unde îl găsim pe Bebe Ioniţă.
Petroliştii cu state vechi îl cunosc bine pe Bebe Ioniţă. Are 47 de ani şi de 12 ani este omul care are grijă de tot ceea ce înseamnă echipament şi pregătirea vestiarului pentru antrenamente şi pentru meciuri. Conştient că munca lui este foarte importantă pentru echipă, Bebe are de ce să fie considerat parte din viaţa Petrolului. Acum este ajutat şi de băiatul lui, Vlad, care a prins rapid tainele meseriei. Nu este uşor, rutina fiind principalul duşman al acestor oameni.
“Este o muncă nevăzută, nu e chiar uşor. Vorbim aici despre responsabilitate. Echipamentul este esenţial pentru o echipă, iar vestiarul este, sau ar trebui să fie, oglinda echipei. Totul trebuie să fie aranjat, până la cel mai mic detaliu. Puţini ştiu că noi ajungem cu 4 ore înainte de sosirea echipei la stadion, pentru a pregăti totul. Dacă nu îţi place, dacă nu există pasiune pentru echipă, nu poţi învinge lupta cu monotonia. Te macină, ca picătura chinezească! În schimb, dacă trăieşti pentru echipă, dacă realizezi cât de important este ceea ce faci tu, atunci totul devine mai simplu!”
Pentru Bebe Ioniţă, jucătorii sunt egali. Dar el le ştie toate tabieturile, îi cunoaşte altfel faţă de cum îi ştiu oamenii care îi văd doar jucând. Magazia este laboratorul, vestiarul este show-room-ul. Aceasta ar fi, pe scurt, filozofia muncii lui Bebe Ioniţă. O muncă nevăzută, acoperită de platoşa groasă a monotoniei, dar lustruită de unitatea unui grup care, nu întâmplător, arată asta şi pe teren.
