Preşedintele României, Klaus Iohannis, a trimis Parlamentului, vineri, 17 iulie, spre reexaminare, Legea privind Codul fiscal.

Textul integral al cererii:

Domnului Călin Popescu-Tăriceanu,

Preşedintele Senatului

În temeiul Articolului 77 alineatul (2) din Constituţia României, republicată, formulez următoarea

CERERE DE REEXAMINARE
asupra
Legii privind Codul fiscal

În materie fiscală, legiuitorul trebuie să promoveze o atitudine echilibrată şi raţională, de natură a nu genera disfuncţionalităţi care, ulterior, să necesite frecvente corectări de ordin legislativ. În acest sens, în elaborarea unui nou Cod fiscal nu ar trebui promovate politici care generează fiscalităţi excesive, dar nici relaxări accentuate. Măsurile de austeritate ale anului 2010 trebuie să rămână istorie. Revenirea la politici fiscale riscante şi cu consecinţe negative pe termen lung reprezintă o experienţă pe care nu numai clasa politică nu si-o mai poate permite dar, mai ales, costurile acestora nu trebuie să mai fie suportate de cetăţeni.

Bunăstarea economică unanim dorită de toate forţele politice din România în beneficiul cetăţenilor şi al agenţilor economici poate fi atinsă numai printr-o abordare fiscal-bugetară responsabilă, predictibilă pe termen lung, în concordanţă cu obiectivele de creştere economică sustenabilă. Simpla relaxare fiscală, neînsoţită de continuarea procesului de creştere a colectării veniturilor şi de o reaşezare sustenabilă a cheltuielilor bugetare, pentru o cât mai raţională cheltuire a banului public, poate conduce la acumularea de dezechilibre care vor greva asupra evoluţiilor economice şi sociale viitoare.

Susţinem relaxarea şi simplificarea fiscală prin reducerea unor taxe şi impozite în condiţiile în care sunt asigurate premisele pentru consolidare fiscală şi predictibilitate. Din această perspectivă, considerăm că noul Cod fiscal poate fi pus în aplicare numai după o riguroasă şi temeinică analiză a implicaţiilor întregului set de măsuri fiscale şi bugetare asupra construcţiei bugetului general consolidat, atât pentru anul 2016, cât şi pentru anii următori şi numai cu respectarea obligaţiilor asumate de România şi a legislaţiei interne referitoare la disciplina financiar-bugetară.

Punerea în aplicare a noului Cod fiscal ar genera implicaţii majore la nivelul construcţiei bugetare pentru anii următori din perspectiva obiectivului de menţinere a consolidării fiscale. Conform evaluărilor Comisiei Europene şi Fondului Monetar Internaţional, punerea în aplicare a noului Cod fiscal atrage, în mod evident, ratarea obiectivului bugetar pe termen mediu (MTO), respectiv: deficit structural de 1% din PIB şi deficit bugetar ESA de 1,2% din PIB, conform Programului de Convergenţă şi Strategiei Fiscal-bugetare. O asemenea dinamică denotă instabilitate în abordarea fiscal-bugetară: de la deficite mari se trece la deficite mici, apoi din nou la deficite mari etc.

În absenţa unei ajustări negative de mare amploare pe latura cheltuielilor, cadrul fiscal-bugetar preconizat va fi incompatibil cu menţinerea procesului de consolidare fiscală şi cu respectarea obiectivului bugetar pe termen mediu asumat de Guvern prin documentele oficiale de politică economică, respectiv prin Strategia Fiscal-bugetară 2015-2017 şi prin Programul de Convergenţă 2015 - 2018. Cu alte cuvinte, prin noul Cod fiscal se va înregistra o abatere semnificativă de la cadrul de stabilitate şi predictibilitate asumat prin tratatele europene şi legislaţia internă. În acest sens, se cuvine a fi subliniată diferenţa majoră dintre un deficit bugetar neintenţionat, ca efect al unei dinamici economice nefavorabile, şi un deficit bugetar deliberat, aşa cum este cazul scenariului actual de politică fiscal-bugetară.

Din perspectiva sustenabilităţii cadrului fiscal-bugetar, în legătură cu intrarea în vigoare a Codului fiscal în forma transmisă la promulgare semnalăm o serie de riscuri interne şi externe. Astfel, în plan intern, riscurile şi vulnerabilităţile ar putea fi reprezentate, în primul rând, de revenirea la o politică fiscal-bugetară prociclică, într-un moment cât se poate de nepotrivit, în care România are nevoie să iasă pe termen lung din capcana politicilor prociclice, care induc creştere economică nesustenabilă şi dezechilibre masive în recesiune. În al doilea rând, un alt risc este reprezentat de absenţa unei corelări necesare între priorităţile şi politicile fiscale, pe de o parte, şi priorităţile şi politicile bugetare, pe de altă parte. O consecinţă a intrării în vigoare a noului Cod fiscal poate fi şi neglijarea unor priorităţi bugetare asumate prin consens politic, cum ar fi obiectivul de creştere a bugetului pentru apărare la 2% din PIB până în anul 2017.

Alte riscuri şi vulnerabilităţi la adresa cadrului fiscal-bugetar ar putea decurge din contextul european şi internaţional actual, în care situaţia economică a Greciei generează incertitudini majore, nu doar în zona euro, iar pieţele financiare globale pot resimţi şocuri şi căderi dintre cele mai puternice. În acest context, riscul de finanţare ar putea creşte semnificativ. Totodată, semnalăm că promovarea unui model economic axat pe creşterea consumului în dauna investiţiilor ar putea supralicita aportul consumului la creşterea economică şi, în plus, ar putea afecta şi competitivitatea şi balanţa externă a României. Nu în ultimul rând, actualul scenariu fiscal-bugetar ar putea afecta obiectivul asumat explicit de către Guvern privind aderarea la Zona Euro.

În eventualitatea şi în funcţie de amploarea materializării acestor riscuri, situaţia macroeconomică a României ar putea suferi o deteriorare apreciabilă şi, posibil, de lungă durată, fapt ce ar atrage necesitatea unor ajustări costisitoare în plan fiscal-bugetar.

Ca stat membru al Uniunii Europene, România şi-a asumat o serie de obligaţii în vederea respectării unor indicatori fiscali-bugetari prevăzuţi expres în legislaţia primară şi secundară a Uniunii Europene, precum şi în Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi guvernanţa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare, ratificat prin Legea nr. 83/2012. În conformitate cu prevederile acestui tratat care, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Constituţie, face parte din dreptul intern, România şi-a asumat angajamentul de a atinge obiectivul bugetar pe termen mediu (MTO) în 2015. Potrivit indicatorului de datorie publică, în cazul României MTO semnifică o ţintă de deficit structural de maxim 1% din PIB.

Legea privind Codul fiscal consacră dispoziţii care induc un efect contrar actului normativ sus-menţionat. Prin inducerea unui deficit bugetar semnificativ mai mare se ignoră angajamentele bugetare asumate de România la nivel european. În contextul economic actual, considerăm că implementarea noului Cod fiscal comportă serioase rezerve de oportunitate, având în vedere, în principal, reversarea procesului de consolidare fiscală, realizare pe care România a obţinut-o, în perioada post-criză, cu ajustări şi eforturi semnificative. În acest sens este şi poziţia Consiliului Fiscal, potrivit căruia „implementarea prevederilor noului Cod Fiscal este de natură să antreneze o deviaţie permanentă şi de proporţii” în raport cu obiectivele asumate de România, fiind vorba de un „derapaj deliberat, în flagrantă contradicţie cu principiile şi regulile instituite atât de legislaţia naţională, cât şi de tratatele europene”.

Ca urmare a obligaţiilor asumate de România cu privire la deficitul bugetar, în plan intern a fost adoptată Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, ce consacră principii de disciplină bugetară similare reglementărilor europene în materie. Potrivit acestui act normativ, Guvernul are obligaţia de a conduce politica fiscal-bugetară în mod prudent şi de a gestiona resursele şi obligaţiile bugetare, precum şi riscurile fiscale de o manieră care să asigure sustenabilitatea poziţiei fiscale pe termen mediu şi lung (art. 4 din Legea nr. 69/2010). Acelaşi act normativ stabileşte obiectivele şi regulile politicii fiscal-bugetare, precum şi mecanismele de corecţie în caz de deviere de la obiectivul bugetar pe termen mediu sau de la calendarul de ajustare (art. 5-14 din Legea nr. 69/2010).

Prin consecinţele pe care le poate antrena intrarea în vigoare, noul Cod fiscal vine în contradicţie cu principiile instituite de Legea responsabilităţii fiscal-bugetare, fiind ignorat chiar scopul avut în vedere de legiuitor, respectiv acela de a derula politici fiscal-bugetare responsabile, prudente, în contextul economic actual, care să permită cadrului fiscal-bugetar acomodarea rapidă la o serie de şocuri şi incertitudini de pe pieţele financiare şi din economia globală.

Având în vedere considerentele expuse mai sus şi ţinând cont de competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicit reexaminarea Legii privind Codul fiscal.