„Dacă voiam, în două zile aş fi avut trupe ruseşti nu doar în Kiev, dar şi în Riga, Vilnius, Talinn, Varşovia şi Bucureşti“, ar fi spus Vladimir Putin pe 18 septembrie lui Petro Poroşenko, preşedintele Ucrainei. „EUobserver“, o publicaţie independentă europeană a solicitat opinia a trei analişti ruşi, în legătură cu posibilitatea politică şi militară ca trupele ruse să poată ajunge la Varşovia şi Bucureşti în numai două zile ori mai multe, potrivit Adevărul .

Pavel Baev, Pavel Podvig şi Igor Sutiaghin, politologi ruşi, susţin că acest „război hibrid“ (alternativă între şantaj energetic şi animarea unor conflicte etnice) va dezbina NATO privind metodele de intervenţie. În ceea ce priveşte ameninţarea făcută de Putin, liderul american Barack Obama a promis recent că un atac din partea Rusiei ar activa Articolul V din Acordul NATO privind apărarea colectivă. Însă, activarea acestui articol nu se face automat ci prin voinşa tuturor membrilor şi nimeni nu ştie dacă americanii sau francezii, germanii sau britanicii ar fi dispuşi să se sacrifice pentru Estonia, Polonia sau România într-un război convenţional şi în ultimă instanţă nuclear.

În cazul în care Articolul V nu este activat, - lucru posibil - analiştii cred că statele baltice sunt „fără apărare“ din cauza proximităţii de Rusia, a inferiorităţii numerice şi lipsei de spaţiu pentru absobirea primului şoc al asaltului blindatelor ruseşti.

Analiştii rusşi arată însă că situaţia stă cu totul diferit în cazul României. „Bucureştiul iese complet din ecuaţie. Trupele ruseşti ar trebui să traverseze un teritoriu uriaş pentru a ajunge acolo, lucru imposibil din punct de vedere tehnic“, spune Baev. Totuşi, distanţa maritimă dintre Sevastopol (baza principala a Flotei Ruse) şi Constanţa este de numai 391,3 de kilometri (211.16 mile marine), iar un asalt combinat, terestru (din sudul Republicii Moldova), desant aerian cu trupe de şoc în puncte vitale şi un desant maritim pe litoralul românesc sunt planuri care cu siguranţă au fost discutate de Statul Major Rus. Politologii explică că posibilităţile logistice ale armatei ruseşti sunt limitate pentru un astfel de obiectiv.

Analistul Igor Sutiaghin este de părere că Varşovia este mult mai expusă decât Bucureştiul, arătând că tancurile şi infanteria rusă ar putea ataca Polonia prin Belarus, iar rachetele Iskander ruseşti ar putea lovi oraşele poloneze din Kaliningrad. Invazia Poloniei ar fi favorizată şi de planeitatea reliefului. Însă infanteria rusă ar trebui să se desfăşoare departe de bază, astfel confruntându-se cu complicaţii privind alimentarea şi rutele de aprovizionare. Sutiaghin a adăugat că avioanele NATO ar putea provoca probleme serioase în momentul în care forţele Rusiei ar trece în teritoriul acoperit de Articolul V. „Fără superioritate aeriană, Putin nu are nicio şansă să câştige un asemenea conflict. Proporţia dintre forţe terestre NATO şi ruseşti din Europa, este în favoarea NATO, de patru la unu, chiar dacă luăm în considerare şi trupele asiatice ale Rusiei. Dacă nu, rata devine de şapte la unu în favoarea NATO“, explică specialistul. Baev consideră că ameninţarea poate nelinişti pe unii, însă adevăraţii generali ar trebui să ştie că nu este credibilă. Însă, liderii militari, occidentali şi ruşi, au o imagine mai corectă despre adversar, mult mai bine stabilită decât în timpul Războiului Rece. „Este foarte greu de ştiut ce e în mintea lui Putin, însă eu privesc afirmaţiile lui ca o figură de stil. El încearcă să proiecteze o imagine a unei persoane capabile să-şi asume riscuri, în timp ce Occidentul nu vrea. Cacealmaua pare să funcţioneze, nimeni nu-i cere să-şi arate cărţile“, este de părere Podvig. Pavel Baev a lucrat la un institut de cercetare al Ministerului Apărării din Rusia, iar acum este consilier la institutul PRIO din Oslo, Norvegia. Pavel Podvig a predat la Institutul de Fizică din Moscova, iar acum lucrează la Institutul ONU pentru Cercetări privind Dezarmarea din Geneva. Igor Sutiaghin a lucrat la Academia de Ştiinţe din Moscova, înainte să fie arestat pentru spionaj. A schimbat taberele, trecând de partea britanicilor, iar acum lucrează pentru un institut de cercetări politice din Londra.