Unic în Europa şi unul dintre cele mai vechi monumente de acest gen din România, Monumentul Paleocreştin de la Niculiţel se află la poalele dealului Piatra Roşie din judeţul Tulcea, în partea de N-E a localităţii Niculiţel, la 30 km vest de municipiul Tulcea.
Monumentul datează de la sfârşitul secolului al IV-lea şi a fost descoperit în primăvara anului 1971 în urma unor ploi torenţiale care au provocat apariţia unei porţiuni din cupola criptei.
Este alcătuit dintr-o bazilică paleocreştină, ridicată deasupra unor morminte martirice şi este cel mai vechi edificiu de cult creştin cu ”nartex” (pronaos sau portic cu un singur etaj situat în faţa navei bisericii) cunoscut pană în prezent.
Nartexul este un element arhitectonic rar întâlnit în zona balcano-pontică, deschis spre o curte interioară asemănătoare atriumului. Absida semicirculară a bazilicii este orientată spre nord-est.
Basilica este un edificiu rectangular de proporţii considerabile — aproximativ 36/14 metri cu un pregnant caracter martiric. A fost construită în secolul al IV-lea, în timpul împăratului Valens şi refăcută în vremea lui Theodosius II, deasupra unei cripte-martirium paleocreştină.În zona centrală a monumentului, sub pavimentul altarului, se află o criptă-martirium, de formă cubică şi plan trapezoidal, acoperită de o cupolă emisferică sprijinită pe pandantivi. În interiorul acesteia se găsesc două morminte martirice suprapuse. La nivelul inferior se află osemintele a doi martiri ale căror nume nu sunt cunoscute, iar la nivelul superior, într-un sicriu colectiv, se află rămăşiţele a patru martiri — Zotikos, Attalos, Kamasis si Philippos — ale căror nume sunt scrise cu roşu pe pereţii încăperii.
Cunoscuţi arheologic şi atestaţi de izvoarele hagiografice aceştia au fost martirizaţi la nordul Dunării. Nu s-a putut stabili cu exactitate anul martiriului, dar se presupune că ar fi avut loc fie în timpul persecuţiei lui Diocleţian, în anii 303-304, fie în timpul împăratului Liciniu, în anii 319-324, fie în timpul persecuţiilor religioase întreprinse de către căpeteniile vizigote între anii 369-372. Chiar dacă nu ştiu exact anul martiriului, cercetătorii susţin însă că acesta ar fi avut loc într-o zi de 4 iunie, astfel că cei patru martiri au fost canonizaţi şi figurează în calendarul creştin ortodox la această dată.
Orientarea criptei şi a absidei bazilicii spre nord-est şi nu spre răsărit, cum prevedeau prescripţiile Constituţiilor apostolice a fost impusă de o situaţie dată — orientarea în această direcţie a vechiului mormânt martiric pe axul căruia s-au construit cripta şi absida bazilicii şi care a fost inclus în zona presbiterium-lui.
Basilica şi cripta sunt acoperite de o cupolă de formă semisferică sprijinită pe pandantivi.
În interiorul complexului este deschisă şi o expoziţie permanentă de obiecte paleocreştine, fotografii şi diapozitive care completează spaţiul muzeal al întregului ansamblu paleocreştin.
Monumentul Paleocreştin de la Niculiţel a fost amenajat ca punct muzeal în anul 1998, iar în prezent se află într-un amplu proces de reorganizare, rămânând unul dintre cele mai importante obiective turistice din Delta Dunării şi un punct de atracţie pentru pelerini din ţară şi de peste hotare
