Dunărea izvorăşte din Germania, din Munţii Pădurea Neagră, adună afluenţii din zece ţări şi traversează patru capitale, după un traseu de 2860 Km. În final, ea formează la vărsarea  în Marea Neagră o deltă.

Raportată la România, Delta Dunării este situată în sud-estul ţării, având forma literei greceşti "A" (delta) şi fiind limitată la sud-vest de pod. Dobrogei, la nord trece peste graniţa cu Ucraina, iar la est cu Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralelă de 45 de grade lat nordică şi de maridianul de 29 de grade long. Estică.

Suprafaţa sa, împreună cu complexul lagunar Rasim-Sinoe este de 5050 Km, din care 732 Km aparţin Ucrainei. Delta propriu-zisă are o suprafaţă de 2540 Km, suprafaţă ce creşte anual cu 40m, datorită celor 67 milioane tone de aluviuni depuse de fluviu.

 Formarea Deltei a început în cuaternar în glaciaţia vurniana având două faze distincte:

 -o fază continentală, cauzată de regresiunea marină când ţărmul era mult retras şi braţele Dunării au lăsat canioane vizibile în actuala platforma continentală

 -o fază de golf care a urmat unei transgresiuni. Ipoteza limanică emisă de Grigore Antipa şi continuată de V. P. Zencovici, admite prezenţa unui golf, barat de către curenţii marini prin grinduri transversale şi transformat în liman. Dunărea a adunat acest spaţiu, în condiţiile unei maree reduse de ~70 cm. Ceea ce a urmat a dus la actualul aspect.

Privită de pe Dealurile Tulcei, Delta Dunării apare ca o întindere de verdeaţă străbătută de şuviţe argintii.

Delta Dunării este o câmpie în formare, cu altitudine medie de 50 cm, alcătuită din: relief pozitiv (grinduri, ostroave ) şi relief negativ: braţele Dunării, canalele, gârlele, mlaştinile, bălţile şi lacurile.

Uscatul deltaic reprezintă 13% din suprafaţa şi este reprezentat prin:

-grinduri fluviatile, care însoţesc braţele Dunării şi sunt orientate pe direcţia vest-est, având altitudini de 0,5-5m

-grinduri maritime orientate pe direcţia nord-sud, remarcabilă fiind Letea cu altitudinea de 124m - altitudine maximă pentru delta, Caraorman, Sărăturile, Ivancea, Dranov, etc.

-grinduri continentale ce reprezintă resturi din uscatul predeltaic: Chilia şi Stipoc.

 Cantitatea de aluviuni adusă anual de către Dunăre, la care se adăugă resturile organismelor moarte, praful eolian, etc., vor face că procentul uscatului să crească, în detrimentului reliefului negativ.

 Prima ştire istorică despre Delta Dunării ne-a lăsat-o grecul Herodot, "părintele istoriei" care descrie intrarea flotei persane a lui Darius prin Delta, după ce poposise la Histria (515-513 iHr). Mărturii ale locuirii zonei există din sec.I îHr- al II-lea dHr.

 În sec. XV, Ţara Românească şi Moldova pierd gurile Dunării ca şi Dobrogea, acestea fiind cucerite de Imperiul turcesc şi astfel, până la jumătatea sec. al XIX-lea, Delta era o "terra incognito". Studii detaliate despre Delta au fost prezentate de către geografii George Vaslan, Constantin Brătescu, naturalistul Grigore Antipa, etc.

Sursa: deltadunarii.ro