Atunci când un membru al familiei moare, bunurile acestuia se împart la succesori. Totuşi, nu de puţine ori rudele ajung la neînţelegeri cu privire la moştenire. Alfă ce spune legea moşternirii şi cum se împarte averea.

Legea moştenirii reglementează fiecare aspect cu privire la cota parte a succesorilor tocmai pentru a preveni anumite litigii între aceştia. Aşadar, în primul rând trebuie să te asiguri că ai dreptul la moştenire, astfel că defunctul trebuie să fi menţionat acest aspect în testament. Potrivit Codului Civil, moştenirea poate fi de două feluri: cea legală prin care se oferă anumite drepturi rudelor şi soţului, şi cea testamentară în care este redată în formă concretă dorinţa celui care a lăsat moştenirea.

În momentul deschiderii moştenirii, adică momentul decesului persoanei potrivit Codului Civil, persoana în viaţă are posibilitatea de a moşteni ruda sau persoana care a menţionat-o în testament. Tot în Codul Civil sunt menţionate şi categoriile de persoane care nu sunt demne de a moşteni pe cineva, după cum urmează:

• sunt nedemne de drept – poate fi constatată oricând de către instanţa judecătorească sau notarul public;
• persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
• persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil (moştenitor) care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului;
• pot fi declarate nedemne de a moşteni, în termen de un an de la data deschiderii moştenirii (nedemnitatea judiciară)
• persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
• persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
• persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.

Tot legea stabileşte faptul că persoana nedemnă nu are posibilitatea de a moşteni nici legal, nici prin testament persoana în raport cu care se stabileşte nedemnitatea succesorală.

Legea moştenirii arată ce cote revin fiecărui succesor

În ceea ce priveşte moştenirea legală, aceasta oferă drepturi soţului, copiilor, dar şi altor categorii de rude ale defunctului. Cu toate acestea, nu toţi au dreptul în mod egal şi este respectată o ierarhie în funcţie de car se acordă succesiunea. Astfel, există patru clase de moştenitori legali care, în ordinea prezentată, vin la moştenirea unei persoane:

• clasa întâi: descendenţii (copiii şi copiii acestora, indiferent de gradul de rudenie);
• clasa a doua: ascendenţii privilegiaţi (părinţii) şi colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile, copiii acestora şi nepoţii de frate/soră);
• clasa a treia: ascendenţii ordinari (bunicii, străbunicii etc.);
• clasa a patra: colateralii ordinari (unchi, mătuşi ai defunctului, veri primari şi fraţii şi surorile bunicilor defunctului).

Astfel, în funcţie de aceste clase, cei din clasa a IV-a de succesori vor primi ceva doar dacă cei din clasele superioare de moştenitori nu există sau nu sunt interesaţi să primească ceea ce li se cuvinte din partea persoanei decedate. Rudele de grad cel mai apropiat vor împărţi moştenirea în mod egal, după cum este prevăzut în Codul Civil.  Pentru a putea vedea care este cota care revine fiecărei clase de succesori, trebuie stabilite drepturile care i se cuvin soţului supravieţuitor.

„Soţul supravieţuitor este chemat la moştenire în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali”, prevede actul normativ.

Codul Civil prevede cota soţului supravieţuitor în funcţie de concursul fiecărei clase succesorale după cum urmează:

• un sfert din moştenire, dacă vine în concurs cu descendenţii defunctului (copiii);
• treime din moştenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenţi privilegiaţi (unul sau ambii părinţi), cât şi cu colaterali privilegiaţi ai defunctului (fraţi, surori sau copiii lor);
• jumătate din moştenire, dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi privilegiaţi, fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului;
• trei sferturi din moştenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenţi ordinari (bunici), fie cu colaterali ordinari ai defunctului.

În situaţia în care soţii respectivi nu au avut copii, iar părinţii defunctului sunt şi ele decedate, soţul supravieţuitor poate moşteni totul, dacă defunctul a lăsat aşa prin testament. Totodată, moştenitorii rezervatari au dreptul de a primi în mod obligatoriu măcar jumătate din cota succesorală. Moştenitorii rezervatari sunt:

• soţul supravieţuitor;
• descendenţii (copiii şi nepoţii);
• ascendenţii privilegiaţi (părinţii, dar NU şi fraţii).

Aceste categorii de succesori sunt protejate de lege de orice posibilitate prin care ar fi putut fi lăsaţi fără drepturile succesorale. În acest caz, dacă persoana decedată alege să lase prin moştenire mai mult decât trebuia altor categorii de succesori sau a dezmoştenit pe unul dintre persoanele din aceste trei categorii de succesori, atunci voinţa acestuia nu poate fi respectată în totalitate atât timp cât există moştenitorii rezervatari.

Moştenirea prin testament reprezintă un act de voinţă a persoanei respective care cuprinde forma olografă, însă ca acesta să fie valabil, el trebuie să fie scris în întregime de către cel care lasă testamentul, să fie data şi semnat de mâna testatorului. În cazul în care există mai multe testamente, cel care va fi luat în considerare va fi cel care a fost cel mai recent întocmit.

Sursa: www.playtech.ro