Obiceiul de a freca masa cu mentă provine din antichitate . Toţi am auzit, cel puţin o dată, expresia „a freca menta”. Însă puţini ne-am întrebat de unde vine această expresie şi ce simbolizează cu adevărat.
„Toată ziua freacă menta” este expresia pe care o atribuim unei persoane despre care ni se pare că nu face nimic, că este inutilă sau leneşă. Expresia, însă, îşi are rădăcinile în antichitate, când nobilii greci aveau obiceiul de a le cere servitorilor să frece mesele cu mentă, pentru a avea un miros plăcut atunci când servesc masa.
Obicei adus de greci în Balcani Potrivit istorie-pe-scurt.ro, în perioada secolelor XVIII – XIX, grecii au început să se răspândească şi în Balcani, unde au adus cu ei acest obicei. În spaţiul de la nord de Dunăre au existat mereu comunităţi importante ale acestei etnii.
Familiile înstărite de români au adoptat repede acest obicei, fiind considerat de mare rafinament. Numai că de aici şi până la deprecierea înţelesului acestei expresii nu a mai fost decât un pas, pentru că unii dintre servitori, cei „certaţi cu munca”, preferau să stea toată ziua să frece mesele cu mentă, evitând astfel muncile mai grele.
„Frecatul mesei cu mentă era considerată o muncă uşoară, iar cei care încercau să se sustragă de la muncile grele preferau să se ocupe cu asta, toată ziua”, explică Monica Pop, doctor în limba şi literatura română. Astfel, spune ea, expresia a început să fie asociată cu lenea, cu sustragerea de la muncă.
Astăzi, cu toate că originea ei este foarte puţin cunoscută, expresia „a freca menta” este asociată cu lenea, fuga de muncă sau de a trage chiulul.
