Ploieşti=200.000 de locuitori (mai mult sau mai puţin aproximativ)

Freiburg=200.000 de locuitori

Ploieşti= oraş industrial, unul dintre cele mai poluate oraşe din România (neoficial) . Sursă de poluare: trei rafinării, plus încă vreo câteva fabrici

Freiburg= primul oraş verde al Europei. Oraşul care a spus NU construirii unei centrale nucleare


În urmă cu câteva zile am participat, pentru a doua oară, la Media Study Tour, o vizită de documentare pentru ziarişti, organizată de Adelphi cu finanţarea Ministerului German al Energiei. Tema de studiu a fost reducerea emisiilor poluante. O temă extrem de interesantă pentru un ziarist  care vine din Ploieşti, unul dintre cele mai poluate oraşe din România

Una dintre opriri a fost la Freiburg, un orăşel asemănător cu Ploieştiul. Dar…cu vreo sută de ani înaintea noastră (cum spune amicul meu Sebi Ignat)

Freiburgul a fost bombardat puternic în al doilea război mondial (ca şi Ploieştiul).  Doar că reconstruirea oraşului s-a făcut după reguli noi. Vechile reţele stradale au fost lărgite, dar nu pentru mai multe benzi pentru maşini, ci pentru tramvaie. Conform datelor oficiale, la Freiburg locuitorii au o staţie de tramvai la 0,6 km, iar dacă aveţi bilete la concerte sau alte evenimente sportive în oraş, transportul public este gratuit!



Mai mult, centrul oraşului este complet pietonal, iar locuitorii sunt încurajaţi să folosească transportul în comun şi să nu deţină un automobile proprietare personală. 

O adevărată provocare am putea spune, dar atunci când autorităţile locale îşi folosesc inteligenţa rezultă ceea ce este Freiburgul astăzi: un oraş verde!

Plimbându-mă prin Freiburg, alături de alţi colegi jurnalişti din Europa de Est, am fost impresionată de aşa numitele case-pasive, capabile să reducă consumul de energie pentru încălzire cu 80-90% sau care utilizează pentru încălzirea apartamentelor căldura corpului uman şi pe cea generată în timpul gătitului, spre exemplu.

Mai există casele Plus Energy, care generează mai multă energie decât consumă, iar cei care le deţin vând surplusul pe piaţa energiei electrice. (complicată povestea asta la Ploieşti unde cetăţenii sunt obişnuiţi să aştepte subvenţii de la autorităţi!

O mulţime de biciclete şi trotinete sunt parcate în faţa şcolii de cartier. O fetiţă pistruiată ne atrage atenţia pe un ton ferm să nu o mai fotografiem. Mergem mai departe pe aleile cartierului...



Inscripţiile de pe alei ne atrag atenţia că este o zonă în care copiii se pot juca fără nicio restricţie. Blocurile, cu două etaje, sunt foarte colorate, iar în faţa clădirilor sunt foarte multe flori. Panourile fotovoltaice de pe imobile îţi aduc aminte că eşti într-un oraş verde. Oraşul care a ales copacii în locul industriei poluante. În spatele unor stejari bătrâni e amenajat un loc de joacă. Câţiva copii mici (2-3 ani) se joacă în nisip supravegheaţi de părinţi. Au jucării de lemn şi se vede plăcerea de a se murdări. Iar pe feţele mămicilor nu se observă disperarea părinţilor români că vai, odrasla se umple de pământ sau va face cine ştie ce boală.



Conceptul de cartier cu trafic redus s-a dovedit a fi un succes. Autorităţile de la Freiburg susţin că există doar 172 de autoturisme la aproximativ 500 de gospodării  în cartier, probabil cel mai mic număr din toată Europa. Oamenii au foarte multe posibilităţi de deplasare, astfel încât autoturismul personal nu este un rău necesar. În plus, există sistemul de car-sharing, o idee existentă în toată Germania(concept despre care vom vorbi într-un articol viitor). În cartierul Vauban din Freiburg, străzile sunt folosite pentru joacă, pentru întâlniri cu vecinii, iar maşinile sunt lăsate la marginea zonelor rezidenţiale. Cartierul ocupă 41 de hectare şi a fost construit pe o fostă cazarmă ocupată de armata franceză până în 1991,.



De altfel, în timpul vizitei la Freiburg am rămas uimită de fecvenţa mare a tramvaielor. Cred că în staţiile din zonă opreşete un tramvai la mai puţin de cinci minute, iar, aşa cum am scris şi mai sus, staţiile sunt extrem de dese.

Din punct de vedere economic, la Freiburg cel mai mare angajator este Universitatea, deci vorbim despre un oraş în care primează inteligenţa.

Freiburgul este dovada clară a faptului că se poate. Că există şi viaţă ecologică, atunci când cetăţenii şi autorităţile înţeleg să coopereze pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii.

În goana după globalizare, autorităţile locale(Ploieştiul este un bun exemplu) uită să pună accent pe calitatea reală a vieţii. Ideile progresiste, puse în practică în cartierul Vauban, demonstrează că se poate, dar este nevoie şi de dorinţa şi susţinerea cetăţenilor.



Oricum. Vauban este dovada vie a faptului că schimbarea este posibilă şi pot exista şi oraşe verzi. Poate că autorităţile locale de la Ploieşti vor înţelege că într-o societate modernă ar trebui să primeze calitatea vieţii şi nu orgoliile şi bună starea personală.

Mi-aş dori, spre exemplu, să văd măsuri îndrăzneţe menite să reducă poluarea la Ploieşti, măsuri care chiar dacă vor fi dure, vor duce la îmbunătăţirea calităţii aerului pe care îl respirăm cu toţi.

Axa 4 este deschisă din luna septembrie, iar autorităţile ploieştene nu au nici măcar un proiect, măcar ca idee. Fondurile europene nu sunt o prioritate pentru primarul Ploieştiului şi probabil că la finalul acestui mandat ne vom lăuda cu performanţa de a accesa ZERO fonduri europene!!

FOTO Arhiva personala si Jan Rottler/adelphi