Situată în Munţii Bihorului, Peştera Piatra Altarului  este considerată una dintre cele mai frumoase cavităţi subterane din România şi din Europa.  Din cele aproape 2.000 de peşteri situate pe teritoriul ţării, Peştera Piatra Altarului joacă un rol deosebit de important în descoperirea unei lumi conservate într-un masiv de calcar, departe de schimbările rapide ale secolului vitezei.

Peştera a fost descoperită în anul 1984 de către speologii Clubului Politehnica din Cluj. Este dezvoltată pe patru nivele, unul activ unul semiactiv şi două fosile. Caracteristica acestei peşteri o reprezintă extraordinara bogăţie şi varietate de speleoteme calcitice.

Intrarea în peşteră este una îngustă, însă interiorul acesteia se desfăşoară pe o suprafaţă de aproximativ 3.150 de metri, de-a lungul a patru galerii: Palatul, Paradisul, Geoda şi Altarul Urşilor.

Galeria “Palatul” este o sală înaltă de 30 m, cu formaţiuni rare, curgeri mari de calcit şi domuri înalte. Numele a fost dat datorită înfăţişării formaţiunilor cristaliforme de pe tavanul galeriei, care seamăna cu un candelabru imens.

“Palatul” are forma unei catedrale gotice, înaltă şi îngustă, flancată de coloane de 15-20 metri înălţime. Este un monument de arhitectură subterană unic în România.

Galeria “Paradisul” este o sinteză a întregii peşteri, cu spaţii generoase sprijinite pe coloane şi discuri, geometrii cristaline ascunse sub ochiuri de apă, depuneri diafane de ace, unice în peşterile noastre. Este împodobită cu baldachine, care sunt  într-un continuu proces de  modificare. Formaţiunile denumite astfel sunt nişte grupări pe tavan sau perete, realizate prin curgerea apei în amestec cu carbonat de calciu. Galeria “Paradisului” se sfârşeste neaşteptat, cu un pârâu de pastă fluidă, numit “laptele de lună”, de un alb nepământean, care izvorăşte dintr-o crăpătura a calcarului.

“Geoda” din Piatra Altarului este una dintre superlativele domeniului subteran. Ea este impresionantă datorită puzderiei de cristale de calcit, împrăştiate pe întreaga suprafaţă a podelei cavernicole, sub oglinda transparentă a apei mineralizate. Acest fenomen este rar întâlnit la nivel mondial.

“Altarul Urşilor” este o galerie orizontală cu bolţi arcuite, denumită “Cimitirul Urşilor”. Ursul de cavernă era un locuitor obişnuit al peşterilor în timpul ultimelor perioade glaciare. Aici se poate observa un mare număr de cranii de urşi tineri şi de pui, unele dintre ele abia se mai ghicesc sub stratul gros de calcit.

Peştera nu este amenajată pentru public, fiind deschisă doar pentru cercetări ştiinţifice. A fost încadrată în categoria A, în care se regăsesc peşterile de valoare excepţională care, prin interesul ştiintific sau unicitatea resurselor sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic naţional şi internaţional. Pentru a fi vizitată, începând cu anul 2013 sunt necesare două aprobări majore: una din partea Comisiei Patrimoniului Speologic, alta din partea Parcului Natural Apuseni. Vizitarea peşterii nu se poate realiza decât în grupuri însotiţe de profesori specializaţi, sau speologi, cu echipament adecvat.