Iată ce flori sunt comestibile şi în consecinţă folosite la decorarea preparatelor culinare sau la prepararea salatelor. Aşa, de curiozitate… Ceea ce a fost la început o curiozitate a devenit mai apoi un curent, şi încă unul bine primit de amatorii de extravaganţe.

Hibiscusul

Este o plantă care creşte în regiunile tropicale şi subtropicale. Florile de hibiscus sunt destul de mari şi pot atinge până la 15 cm. Pot fi de diferite culori, de exemplu roşu, galben sau alb. Floarea de hibiscus, uscată, este ingredient în multe amestecuri de ceaiuri, ea fiind cea care îi conferă ceaiului culoarea roşie. În bucătăria „de fiţe' este folosită în stare proaspătă, la salate şi deserturi.

Păpădia

Păpădia este o plantă binecunoscută pentru toată lumea. Florile sale galbele pot decora diverse preparate şi, în consecinţă, pot fi consumate. Adepţii „gătitului cu flori' susţin că păpădia poate fi integrată într-o mare varietate de specialităţi culinare şi că, de fapt, poate fi consumată oricare parte a acestei plante.

Lavanda

Din şifonierul bunicii direct în ibric sau cratiţă. Asta pentru că delicata lavandă, cu mirosul ei inconfundabil, poate fi folosită sub formă de ceai, condiment sau ingredient într-o serie de băuturi medicinale.

Caprifoiul

În peste 200 de specii diferite, caprifoiul, cu florile lui de culoare albă sau galbenă şi cu aroma sa puternică poate fi consumat sub formă de ceai dar şi pe post de îndulcitor.

Năsturelul

În stare proaspătă sau tratată termic, planta cu flori galbene, portocalii sau roşii dă culoare oricărei banale salate, motiv pentru care este utilizată pe scară largă în prepararea acestora. Şi nu numai.

Trandafirul

Să zicem că în privinţa folosirii în scopuri alimentare a trandafirilor nu este nimic nou. E drept, este vorba despre anumite soiuri de trandafiri. Căci doar nu ar face cineva dulceaţă sau şerbet din trandafiri Baccara sau Ingrid Bergman! Ideea este că dacă pot fi consumaţi în cele două forme mai sus amintite, pot la fel de bine să decoreze unele preparate destinate de asemenea consumului.

Floarea de dovleac

Că este comestibilă, asta am aflat cu ceva ani în urmă într-o emisiune culinară a vestitului Jamie Oliver. În perioada de documentare a acestui articol vorbeam cu o prietenă şi ea mi-a spus că pesemne Jamie nici nu se apucase de gătit când Radu Anton Roman frigea pe grătar flori de dovleac sau le tăvălea prin ou şi făină pentru a le prăji. Ideea este aceeaşi: florile de dovleac sunt comestibile.

Panseluţa

Gingaşa floare care m-a impresionat să o văd „răstignită' pe o tartă cu brânză este – spun cei care au folosit-o şi consumat-o – gustoasă. Că ar avea un un gust dulce, uşor mentolat, care o face potrivită pentru salate şi deserturi. Eu una nu am cum să confirm…

Muşeţelul

Pe lângă proprietăţile sale vindecătoare binecunoscute când este folosit sub formă de ceai, muşeţelul a câştigat un loc şi pe farfurie, nu doar în cană. Aşa că dacă vă place gustul, vă puteţi delecta cu flori de muşeţel în diverse salate.

Violeta

Şi ea se află pe lista florilor care au „ghinionul' de a putea fi consumate în băuturi, salate, garnituri şi deserturi.

Floarea-soarelui

Că seminţele ei au utilizari de mare importanţă, ştim. Acum mai ştim şi că petalele de floarea-soarelui sunt bune de mâncat. Şi că mugurii pot fi preparaţi la steamer şi consumaţi cu toată încrederea.

Salvia

Frunzele acestei plante sunt recunoscute ca şi condiment şi utilizate pe scară largă. Iată că şi florile sunt comestibile, având acelaşi gust ca al frunzelor.

Rozmarinul

În cazul acestei plante lucrurile stau exact pe dos faţă de salvie. În sensul că, da, şi florile rozmarinului sunt comestibile, însă gustul lor este mai slab ca şi intensitate decât cel al frunzelor.

Oregano

Alt condiment iubit, oregano, se supune aceloraşi reguli precum cele ale plantelor aromatice anterior menţionate. Adică în afara frunzelor se pot consuma la fel de bine şi florile, gustul fiind acelaşi. Doar că ceva mai slab.

Ridichea

Nu ai răbdare până când rădăcina (practic ridichea în sine) este formată şi pregătită pentru consum? Poţi mânca floarea, pentru că are fix acelaşi gust, uşor piperat.

Liliacul

Îl vezi mai degrabă în glastră, pe noptieră, parfumând întreaga cameră? Şi eu la fel… Dar alţii îl văd în farfurie, cu tot cu gustul lui fin, de citrice.

Lămâiţa

Cu gustul ei dulce-acrişor, lămâiţa pare că se simte bine în deserturi.

Sporul-casei

Superbul colorit al acestor flori le recomandă cu căldură pentru decorarea diverselor preparate. Iar avantajul lor este că sunt lipsite de gust, deci nu vor influenţa în niciun fel savoarea preparatului culinar.

Părăluţele

De mare impact vizual, părăluţele vor fi apreciate doar de cei care preferă gustul amar. Sau poate doar pentru a-l mai tempera puţin pe cel foarte dulce, al unui desert. Altfel…

Cicoarea

Albastre dar… amare. Asta se poate spune despre petalele acestei flori. Atât petalele cât şi mugurii de cicoare pot fi consumaţi fie în stare naturală, fie murate.

Gălbenelele

Binecunoscute şi intens folosite în scop medicinal, gălbenelele pot fi şi o alegere culinară interesantă. Cu un gust aromat, de piper, uşor picante, florile de gălbenele pot fi folosite ca şi garnitură alături de o multitudine de preparate culinare.

Salcâmul

Abia acum, la final, am realizat că, de fapt, am mâncat şi eu flori cândva, în copilărie. De salcâm! Nu îmi amintesc gustul, dar cu siguranţă că îmi plăceau.

ATENŢIE!

Bineînţeles, nu toate florile sunt comestibile. Şi nu numai atât, dar unele sunt atât de toxice încât se vor răzbuna foarte rapid pentru „barbaria' de a fi încercat să fie mâncate. Florile cu un potenţial toxic ridicat sunt brânduşa de toamnă, cerceii-doamnei, lăcrămioara (mărgăritarul), leandrul, lobelia, narcisa, narcisa galbenă, nemţişorul, petunia, rododendronul, spânzul, stânjenelul (irisul) şi florile de ardei, roşii, cartofi, vinete şi sparanghel.

NU consumaţi flori…

… dacă nu sunteţi sigure cărei specii aparţin!

… din comerţ!

… dacă nu aveţi garanţia că n-au fost stropite cu pesticide!

… dacă ştiţi că sunteţi alergică

la polen!

Sursa: www.avantaje.ro