Turcia este ţara în care să îţi petreci concediul. Acolo te aşteaptă nu doar locuri în care să îţi plimbi paşii, oameni încărcaţi de exotism, ci şi mese cu preparate deosebite. Vei descoperi locul de unde vin cele mai bune specilităţi pe bază de vinete.

"Vino în vizită în această tară pentru istorie şi rămâi pentru mâncare", se spune despre Turcia. Această ţară înseamnă, pentru orice vizitator, exotism. Turcia a fost introdusă în circuitele turistice de secole, datorită farmecului reprezentat de întâlnirea dintre civilizaţia occidentală şi cea orientală. Arta culinară este o împletire între modern şi tradiţie, marcată de influenţe ale hitiţilor, persanilor, grecilor şi romanilor.

Bucătăria turcă este renumită încă din vremea Imperiului Otoman, care a avut o perioadă de vârf în perioada 1453 - 1650. Acesta este momentul în care arta culinară a turcilor a avut cea mai mare influenţă în lume, în special în Estul Europei şi în Orientul Mijlociu. Foarte multe reţete se regăsesc, astfel, în aceste zone: salate cu iaurt, peşte în ulei de măsline, legume umplute, deserturi cu sirop.

În afară de combinaţii interesante, dieta mediteraneană, în general, este renumită şi pentru faptul că este foarte sănătoasă. În ciuda extinderii obiceiurilor culinare occidentale şi a apariţiei restaurantelor de tip fast food, Turcia şi-a păstrat obiceiurile culinare. În acelaşi timp, bucătăria turcă s-a extins în lumea occidentală, datorită restaurantelor cu specific turcesc.

Turcia are avantajul unui climat benefic, care îi permite să se bucure de culturi de ceai în zona de nord, de ardei iute şi pepene galben în sud. Deschiderea la mare (Marmara, Neagră, Egee, Mediterană) înseamnă, pentru arta culinară, preparate de peşte şi fructe de mare. Viţa de vie este celebră pentru un anumit soi de struguri galbeni, sultana. În oraşele din sudul ţării se obişnuieşte să se planteze viţă de vie pe balcon. Peisajele sunt bogate în măslini şi fistic. În ce priveşte carnea, mielul şi puiul sunt preferate. Interzis în Islam, porcul lipseşte.

Pentru turci, foarte importantă este prospeţimea. În frigidere rar vei găsi resturi. Pâinea trebuie să fie proaspătă. Legumele şi fructele, de asemenea. Doar iarna, prefera măsline, caise uscate, nucile şi alunele. De altfel, Turcia este este cel mai mare exportator de alune din Europa.

Să mănânci mâncare turcească înseamnă să simţi gusturi similare cu cele pe care le-au îndrăgit oameni care au trăit cu sute de ani în urmă. Aroma vinului este neschimbată faţă de cea descoperită datorită grecilor din antichitate. Orezul, zahărul, dulciurile au venit din Persia. Kebabul este o moştenire a nomazilor, la fel şi lipia. Iaurtul (cuvânt turcesc) este poate alimentul cu cea mai mare influenţă în bucătăria lumii. Producţia de ulei de măsline are o vechime de mii de ani.

Bucătarii de la curtea sultanilor au perfecţionat reţetele: pilaful, budincile de lapte, deşerturile s-au rafinat. Ca urmare, şi turcii au devenit mai pretenţioşi. Este obişnuit, în pieţe, să guşti înainte de a cumpăra. Aici, pe tarabe, se găsesc ardei, condimente, săculeţi cu ceai, fructe proaspete sau uscate, bureţi de mare, henna, miere de ambră, măsline, amestecuri de condimente. Pepenii sunt, ca şi în România, tăiaţi înainte, pentru a fi gustaţi.

Farmecul bucătăriei este că reţetele sunt ieftine, ingrediente proaspete predomină, iar tehnicile sunt simple. Preparatele sunt prezentate simplu, fără a fi ascunse în spatele unor sosuri groase. Cele mai apreciate condimente sunt pătrunjelul, menta, mărarul, chimenul, usturoiul. Iaurtul este folosit frecvent. Foarte des, peste mâncare se presară bucăţi de ardei roşu, iute, semi-uscat, numit "pul biber".

Arta culinară a Turciei are multe specialităţi, dar şi multe variaţii ale unui preparat. Numai vânata poate fi gătită după 40 de metode. Meniul este adesea completat cu nuci, brânză, miere, condimente.

Prima masă a zilei este micul dejun. Cel mai adesea, acesta este pe bază de roşii proaspete, brânză, măsline negre, pâine cu miere şi condimente, ouă. Prânzul include de obicei pilaf, pui cu ardei şi vinete, peşte proaspăt la grătar, cu lămâie. O reţetă cu miel grill condimentat, numită prizolla, este foarte populară. La fel şi sucuk, un cârnat foarte condimentat, şi pastirma, carne uscată la soare, condimentată cu chimen, asemănătoare cu pastrama. Pentru dejun, dar şi pentru cină, sunt alese supele: de linte roşie, de miel. Cina începe cu aperitive, numite mezze. Este vorba despre specialităţi că: piure de vinete, salate cu ingrediente tăiate foarte mărunt, paste, murături, macrou umplut cu orez, sardine rulate în foi de vită sau "kofte", chifteluţe de miel.

În bucătăria turcească un loc aparte îl ocupă specialităţile cu ulei de măsline (cu roşii sau ardei), servite la temperatura camerei, numite "zeytinagli".

La desert, se servesc fructe proaspete sau pepene galben. De asemenea, turcilor la plac dulciurile cu aluat dospit, budincile, caisele uscate în sirop. Deşertul este însoţit de cafea. Turcii sunt renumiţi pentru arta preparării cafelei încă din timpul Imperiului Otoman.

Însă băutura preferată în timpul zilei este ceaiul. Ceainăriile sunt renumite la sate, în timp ce la oraşe s-au extins foarte mult localurile unde se serveşte cafea. Iarna sunt preferate băuturile făcute în casă: una dintre ele este preparată pe bază de rădăcină de iris mărunţită, aromată cu chimen, în timp ce a doua, "boza", este o băutură obţinută prin fermentaţia orzului. Raki, o băutură din anason, este băutura oficială a Turciei. De asemenea, renumite sunt şi sucurile de cireşe, de gulie, ceaiurile de trandafiri, de coajă de mere.

În restaurante, la sfârşitul mesei li se dă clienţilor o colonie pe bază de lămâie, pentru clătirea mâinilor.

Dicţionar turc (c se pronunţă j)

ayran: băutura cu iaurt, apă rece şi sare

beyaz penir: un tip de brânză moale

cacik: salata cu iaurt subţire, usturoi, sare, mărar, ulei de măsline

dolma: orice legumă umplută

helva: desert din grâu, faină, unt, zahăr, lapte, nuci

kadayif: paste pentru desert (cataif)

lokum: specialitate din zahăr, amidon, gelatină, suc de fructe

pide: pizza turcească

pilaki: o specialitate pe bază de fasole, cu ulei de măsline, servită cu lămâie rece

şiş kofte: kebab

tatlisi: cuvântul turcesc ce desemnează desert

terbiy: sos de ouă cu suc de lămâie