Postul de televiziune CNN a preluat şi prezentat un documentar promovat de portalul “Travel and leisure” care oferă informaţii de călătorie şi de petrecere a timpului liber pe glob. Aceştia au decis că sarmalele sunt produse tradiţionale româneşti, prezentându-le printre primele 12 feluri de mâncaruri tradiţionale de Sărbători, din întreaga lume. Dar de fapt de unde provin?

Oala de lut a fost inventată cu multe mii de mii de ani în urmă. Odată cu invenţia ei, mâncarea s-a diversiticat datorită fierberii cărnii şi a legumelor. Tot în oala de lut se fierbea şi carnea înfăşurată în diferite frunze, lucru atestat de zeci de picturi rupestre.

Şi totuşi….care este originea sarmalei? Cine a preparat-o prima dată?

Cuvântul românesc „sarma” este împrumutat din limba turcă – sarmak, unde are sensul „a înfăşura, a înveli”. Este posibil şi din cuvântul intermediar sârbesc cарма / sarma: „sarma”. Acest produs culinar este cunoscut, cu aceeaşi denumire, în mai multe ţări din apropierea bazinului răsăritean al Mării Mediterane: Turcia, Ungaria, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Palestina, Iordania, Siria, Liban, Grecia, Cipru, Ucraina dar şi în Republica Moldova. În Bucovina şi în Moldova sarmalele sunt uneori numite găluci („găluşti”, „găluşte”). Tot sarmale se mănâncă şi în ţări precum Italia, Germania, Suedia, Norvegia, Rusia, Azerbaigean, Kazahstan, Kirghistan, Uzbekistan şi chiar Irak, cunoscute sub alte denumiri.

Paternitatea sarmalelor este revendicată în prezent de trei state: Turcia, Grecia şi Albania, în ultimele două fiind folosite frunzele de viţă în locul foilor de varză. Iată de unde disputa europeană! Probabil că este greu de decis cine ar putea fi inventatorii sarmalei. Procedeul de înfăşurarea a cărnii în diferite frunze a fost şi este clar folosit de popoarele de pe întregul mapamond, doar că în părţile noastre, ale Europei, este un fel de mâncare mult utilizat, iar Turcia este considerată de cei mai mulţi drept ţara de origine a sarmalei.

În Romania, sarmalele cu mămăligă sunt considerate mâncare tradiţională, specifică acestor locuri, ne mândrim cu ea şi o consumăm cu poftă! Trebuie doar să nu uităm că porumbul este originar din America Centrală (Mexic) şi a fost descoperit de europeni la sfârşitul secolului 15, începutul secolului 16. Aşadar… mămăliga este clar de împrumut!

Bucătăriile lumii sunt înrudite, iar preparatele sunt nu atât naţionale, sau etnice, cât regionale. Sarmaua reprezintă poate cel mai clar exemplu despre cum istoria, comerţul, cultura şi gastronomia sunt legate unele de altele. Este interesant de văzut cum o civilizaţie, cea otomană, a putut propune şi răspândi un preparat tuturor ţărilor cu care a intrat în contact, indiferent că a fost vorba despre război, comerţ sau schimb cultural.

SURSA: Cunoaşte lumea