Ai grijă, mamă, să nu vorbeşti cu străinii! Să nu sari la bătaie, să nu plescăi la masă, să nu arunci gunoaiele pe jos , să nu fumezi, să nu bei, bla, bla bla… Vă sună familiar? De mici, românii sunt îndrumaţi de părinţi “să nu…”. Nu toţi, e adevărat, dar în cea mai mare parte. Când cresc, încep “să nu” din reflex. Este vorba despre un reflex, provenit dintr-un instinct de conservare, primar, evident. Este mult mai comod să nu faci, decât să acţionezi. Este mult mai bine să nu vorbeşti, decât să spui ceva care să aibă noimă. Este confortabil să nu citeşti, decât să-ţi oboseşti ochii pe nişte litere aruncate într-o ordine pe care greu o pricepi. O astfel de enumerare poate fi foarte lungă, atunci când vorbim despre structura eului multora dintre noi. Şi, mi-e lehamite să o spun, dar e o chestiune care ne caracterizează. Am văzut prea mulţi oameni “mici”, care preferă să nu crească. Să nu îşi asume nimic, pentru că doar aşa sunt feriţi de eventualele reproşuri. Să nu munceşti e mult mai comod decât să munceşti şi să greşeşti. Să nu-i spui şefului tău atunci când greşeşte este o chestiune atât de răspândită încât mă mir că nu e trecută în contractele de muncă, la obligaţiile angajatului. Să nu te implici atunci când unul este bătut pe stradă e mai bine decât să ţi-o iei şi tu! Să nu dai locul în tramvai unui bătrân îţi asigură câteva minute de relaxare a picioarelor, nu? Aşa că n-are rost să te ridici. Să nu te asculte proful sau profa este unul dintre obiectivele majore ale multora dintre elevii de azi. Să nu faci scandal atunci când drepturile îţi sunt încălcate este mai bine pentru aceia care cred că data viitoare va fi altfel. Să nu deranjezi este de preferat în locul oricărei opinii, care stârneşte reacţii. Să nu afle soţia despre amantă, sau soţul despre amant e mai important decât să vezi de ce ai ajuns în situaţia de a-ţi înşela partenerul.
Mulţi dintre români sunt educaţi “să nu”. Aşa li s-a spus lor când erau mici şi aşa au constatat ei că e mai bine când cred că sunt mari.
Încă mai sper că, în cadrul familial, vor exista şi replici de genul: “Mamă, poţi să vorbeşti şi cu străinii, pentru că aşa afli ceva nou!”.
Sau SĂ NU sper?
