Ultimele arestări care au avut loc în dosarul care a decapitat lumea afacerilor cu banul public din Prahova au făcut dovada, dacă mai era cazul, că licitaţiile tind să devină, ca şi procesul penal, nepublice. Un grup de „iniţiaţi” în ale lucrărilor cu statul, au monopolizat piaţa de profil şi au închis, în mod practic, accesul celor consideraţi din afara sistemului. Şi asta de mulţi ani.
Nici sprijinul politic nu este de neglijat, deoarece, fără acesta, nimic nu ar fi fost posibil. Mai devreme sau mai târziu, se va afla cine şi de ce. La acest moment, peste 150 de firme stau la rând, la porţile parchetului, însoţite de cohorte de avocaţi, pentru a face dovada nevinovăţiei lor şi a mai marilor conducători. Unul câte unul, administratorii firmelor care, până mai ieri, erau în topurile miliardarilor sau în cele mondene, sunt puşi după gratii, judecătorii apreciind că sunt indicii temeinice care să le dea dreptul de a dispune această măsură. Milioanele de euro „dosite” de vinovaţi şi scoase golăneşte cu punga de prin bănci, fac deliciul presei, dar şi prohodul unui sistem care ar trebui îngropat adânc sub pământ, spre veşnică uitare.
Azi, la Curtea de Apel Ploieşti s-a judecat recursul lotului de şase, ultimii intraţi în vizorul justiţiei. În afara sălii de judecată, angajaţii unei firme a cărei căpetenie era în lanţuri, se strânseseră, îmbrăcaţi în simbolul proletariatului – salopeta – şi încercau să convingă instanţa că locul şefului este în libertate, nicidecum acolo unde, în urma respingerii recursului va sta 29 de zile. Dar nu iubirea faţă de şef îi îndemna să reacţioneze aşa, ci teama că, urmare a acestei situaţii, nemaiavând cine să fie la butoane, firma va pieri iar ei vor pleca acasă.
Şi iată cum, un sistem care s-a clădit pe infracţiuni se destructurează, puţin câte puţin, lăsând în urma păreri de rău. Pentru unii că şi-au pierdut locurile în topuri, iar pentru alţii, că şi-au pierdut serviciul. Până la urmă, fiecare suferă, după puteri, nu e aşa ?