După cele câteva zile în care fostul tandem Capră-Rachită, azi aflaţi în tabere diferite, s-au acuzat de neseriozitate şi s-au invitat la discuţii în hârtii, a apărut şi cererea scrisă de cumpărare a clubului Petrolul. Sigur, un pas înainte şi nu unul mic. Cei care se află în spatele firmelor ofertante sunt cunoscuţi ca oameni serioşi ai Ploieştiului şi cu oarecare dare de mână.

Însă, problema reală este următoarea: vrea Daniel Capră să vândă clubul sau doar a forţat solicitarea unei cereri oficiale în speranţa că ea nu va veni? Răspunsul îl vom afla în şapte zile, după cum spun autorii cererii de preluare a Petrolului, termen în care actualul patron al echipei va trebui să dea un raspuns bazat pe cifre şi nu doar pe principii.

Dacă sub o formă sau alta părţile se vor înţelege, mai urmează alte două hopuri mari de trecut. Primul ar fi acceptul pe care SC HALE ŞI PIEŢE S.A. ar trebui să îl dea pentru transferul acţiunilor deoarece ele pot fi transferate doar dacă această firmă renunţă la dreptul său de preempţiune stabilit în anul 2012 în condiţii nu prea luminoase. În fine, la urmă vine marea problemă: acordul Adunării Creditorilor FC PETROLUL S.A., aceştia putând să condiţioneze transferul acţiunilor de plata tuturor datoriilor sau, cel puţin, de oferirea de garanţii certe că acestea vor fi achitate conform planului de reorganizare, ceea ce presupune ochiul dracului, adică bani şi nu doar promisiuni.

Aşadar, mai e multă apa de curs pe Dâmbu până ca Petrolul să treacă de la Capră la Ciocarlia. Iar playofful bate la uşă, găsind clubul într-o gaură neagră. Dacă va fi cineva în măsură să salveze gruparea ploieşteană de la dezastrul care deja s-a prefigurat, merită o statuie. Una mare, plantată chiar la intrarea pe Ilie Oană.