După meciul cu moldovenii de sub Pietricica, alţi nori negri se abat asupra Petrolului. De unde, pâna mai ieri, antrenorul găzarilor, Mircea Rednic, apărea ca fiind un cavaler al onoarei, călărind murgul galben-albastru devenit, între timp, falit, se pare că uşor, uşor, Rednic se alătură protestatarilor. Pentru că, altfel, nu au rost declaraţiile lui.

„Nu am semnat cu nimeni de la Petrolul pentru că nu am cu cine!” Această declaraţie este cutremurătoare ! Petrolul pare azi un club nu falit, ci părăsit ! Părăsit de jucători, aceştia căutându-şi permanent un alibi pentru a nu mai da totul pentru echipă. Părăsit de suporterii care nu mai sunt dispuşi să accepte braşoavele ploieştene privind marile negocieri cu consorţii financiare mondiale care şi-au găsit brusc o preocupare în fotbal, tocmai la Ploieşti. Părăsit de municipalitatea ploieşteană care s-a văzut pe afişul unui dosar de corupţie în legătura cu finanţarea echipei, dosar care a lăsat Ploieştiul fără primar şi echipa fără conducere. În fine, pe lista celor care vor să spele putina se pare că se înscrie şi Rednic, semnalul fiind dat prin declaraţiile date de la Piatra Neamţ. Şi nu am de ce să îl condamn!

Ce este jenant şi, în acelaşi timp dureros, este faptul că toţi cei care „roiau”în jurul echipei, gravitând vesel când era bine şi frumos, azi au devenit critici înverşunaţi ai fenomenului Petrolul, un vis care s-a născut nu prin vreo mare concepţie de marketing sau printr-un management performant, ci prin voinţa suporterilor care, sătui de umilinţele la care au fost supuşi 20 de ani, au presat naşterea noului Petrolul. Pe la conducerea echipei s-au perindat aşa zişi oameni „de fotbal” care au lasat în urmă jale şi amar. Un amestec sinistru de sport, hoţie şi fariseism.

Să-i pretinzi lui Mircea Rednic să îşi dea sufletul şi să îşi rişte cariera pentru Petrolul este un nonsens. Omul este profesionist, orice s-ar spune, şi cred că a gândit, sub o forma sau alta, să se implice în managementul clubului, pe zona unde se pricepe : antrenorat şi transferuri. Dar asta pe banii clubului, câţi or mai fi rămas, dacă au rămas. Un exemplu l-a constituit exmatricularea din lot a doi stâlpi ai echipei : Teixeira şi Geraldo, acceptata ca atare ca gest de forţă şi impunere.

Gestul conducerii clubului de a plăti doar jumătate dintre fotbalişti în timp ce pe ceilalţi i-a lăsat fără bani, reprezintă, probabil, semnalul unei posibile despărţiri şi de Rednic, acesta nemaiavând la dispoziţie nici un element prin care să cointereseze jucătorii să facă ceva pentru echipă. Marea selecţie în lotul Petrolului nu se va face în funcţie de joc, ci în funcţie de statul de plată, întocmit pe criterii deloc la vedere.

De fapt, putem spune că azi petrolierul ploieştean este în derivă, poate mai mult ca niciodată, fiind pusă în pericol însăşi existenţa grupării galben-albastre. Din păcate, va rămâne sa ne „hrănim” cu ştirile privind investitorii neserioşi care întocmesc documente de intenţie informe şi agramate! Ceea ce este specific unui anumit nivel intelectual !