Minunata fabulă a copilăriei noastre „Greierele şi furnica” revine în actualitate. Am primit prin mail de la un bun prieten, o variantă modernă pentru adulţi (mai bine spus, pentru români). Nu ştiu cine e autorul, dar cum suntem în ţara în care plagiatul este sport naţional, mi-am permis s-o transcriu; cu riscul că probabil mulţi dintre cititorii noştri o cunosc.

„VERSIUNEA ELVEŢIANĂ 

Furnica munceşte greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.
Greierele tremurând de frig nu are nici hrană, nici adăpost şi moare îngheţat.

VERSIUNEA ROMÂNEASCĂ

Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă. Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.
Greierele, tremurând de frig organizează o conferinţă de presă şi întreabă de ce furnica
are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame.
Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurând de frig şi
difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii.
Românii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur.
Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierului şi interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească "cât se cuvine".
Se organizează manifestaţii în faţa casei furnicii.
Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă
nelimitată.
Un filosof la modă scrie o carte care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz .
Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare. Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent.
Este înfiinţată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro.
Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui bani ca să-şi plătească şi amenda şi impozitele.
Furnica pleacă din România şi se instalează în Elveţia unde contribuie la bogăţia
economică a ţării cantoanelor.
Televiziunea face un reportaj despre greiere care de acum s-a îngrăşat şi dă acum lecţii despre hărnicie. Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe.
Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine.
Greierele moare de supradoză cu etnobotanice.
Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a redresa cum trebuie problema inechităţii sociale.
Casa este invadată de o bandă de gândaci tuciurii, emigranţi.
Gândacii organizează cămatăria, prostitutia, taxele de protectie, traficul de droguri şi
terorizează comunitatea.
Guvernul se felicită pentru asigurarea echitatii sociale in România”.

Gluma-i glumă, dar similitudinea cu întâmplările de pe la noi este dureroasă. De la satirizarea defectelor de caracter şi a frivolităţii oamenilor dispuşi să-şi ignore propriul destin, versiunea recentă a fabulei alunecă către metehne extinse şi cât se poate de reale ale societăţii româneşti. În timp ce noi, aşezaţi comod în faţa televizoarelor, ne contemplăm propria neputinţă, acceptând orice ticăloşie care este frumos teoretizată şi eventual ambalată ideologic. Aşa că ce mai poate face o fabulă …