Unul dintre reperele oraşului Ploieşti este Catedrala ”Sfântul Ioan”, situată pe vechea Calea Câmpinii, în actuala Piaţa Eroilor. Astăzi, biserica este într-o reconstrucţie plănuită încă din interbelic, deoarece,  încă din acele vremuri se simţea nevoia unei catedrale pe măsura oraşului. O parte din zidurile vechi vor dispărea, dar istoria va rămâne intactă.

Biserica a fost construită pentru prima dată imediat după anul 1810. Probabil datorită  faptului că devenise prea mică pentru mahalaua omonimă, în anul 1840 este demolată şi se construieşte pentru a doua oară.

În acea perioadă, oraşul Ploieşti era un amalgam de etnii - români, bulgari, greci, sârbi - şi punctul de legătură al acestor oameni era credinţa ortodoxă, aşa că din banii tuturor s-a ridicat între 1841 - 1842 nouă construcţie. S-a folosit şi cărămidă, dar în cea mai mare măsură, biserica era ridicată pe o structură de lemn. Acesta este şi motivul pentru care deţine o rezistenţa foarte bună la cutremure.

Mai mare decât precedenta, biserica nouă a fost continuu îmbunătăţită şi împodobită de către enoriaşi: acoperişul de şindrila a fost schimbat cu unul de tablă (1855), s-au dăruit icoane argintate, s-a pus mozaic pe podea (1906), etc.

Iniţial, lăcaşul de cult a avut trei clopote mici, iar în 1870 a fost achiziţionat unul de 1400 de kg. Acestea au fost rechiziţionate de armată germană ocupantă, în timpul Primului Război Mondial.

La începutul perioadei interbelice s-a pus problema ridicării unui monument în memoria eroilor din războiul reîntregirii, dar şi cea a construirii unei catedrale adecvate pentru un oraş în plin avânt economic şi cultural, aşa cum era Ploieştiul în acea perioadă. Ideile s-au unit şi astfel în 1923 s-a hotărât ridicarea unei clopotniţe monumentale pentru biserica Sfântul Ioan Botezătorul, iar în viitor înlocuirea vechii biserici cu o adevărată catedrală.

Planul a fost încredinţat lui Toma T. Socolescu, care a creat ceea ce se vede astăzi - o cloptoniţă de aproape 60 de m, un reper al oraşului, apreciat de toată lumea, cu excepţia lui Nicolae Iorga, care în 1938 o cataloga drept o nereuşită arhitecturală, care strica imaginea vechii biserici, dar şi imaginea oraşului.

Datorită înălţimii deosebite la acea vreme, preoţilor care slujeau în această biserică le era teamă ca nu cumva să se dărâme, dar arhitectul Socolescu, pentru a le înfrânge temerile, după ce structura de beton armat fusese finalizată, a dispus aşezarea cărămizilor de sus în jos, adică începând cu ultimul etaj şi terminând cu parterul.

În interiorul clopotniţei este o scară care duce la balconul de sus. Pe 8 noiembrie 1945, de ziua Majestăţii Sale Regele Mihai I, peste tot în ţară au avut loc demonstraţii pro-monarhiste şi anti-sovietice. La fel s-a întâmplat şi în Ploieşti, unde elevii de la Liceul Petru şi Pavel (LPP) s-au adunat în Piaţa Unirii şi au scandat lozinci anticomuniste. La un moment dat, Ticu Dumitrescu (era elev în Ploieşti, la LPP) a plecat din mulţime, s-a dus în catedrală, s-a urcat în turn şi de acolo a văzut cum lângă actualul liceu Caragiale tancurile sovietice aşteptau.  Manifestaţia nu a mai durat prea mult, iar tancurile au rămas acolo unde erau.

Clopotniţa, a cărei piatră fundamentală a fost pusă în 1923 de către principele Carol al II-lea, a fost finalizată în anul 1939. Toma T. Socolescu întocmise planurile bisericii, dar a izbucnit războiul şi contextul nu a mai fost unul favorabil. Mai mult decât atât, regimul comunist a hotărât acoperirea catedralei cu un bloc cunoscut de ploieşteni cu numele de  ”7 etaje”.

Se spune că planurile interbelice ale catedralei au rămas la un preot bătrân, iar de acolo nu se mai ştie nimic despre ele. Totuşi, ele ar fi fost văzute o dată de către Calin Hoinărescu, arhitectul care se ocupă acum cu ridicarea noii biserici, în locul celei de la 1842. În ceea ce priveşte noul lăcaş de cult, acesta nu va avea pereţii pictaţi, ci interiorul va fi acoperit cu mozaicuri.

Azi nouă catedrala se ridică încet, dar sigur. Este păcat că vechea clădire de la 1842 a dispărut, mai ales că era poate ultima biserică de lemn din oraş. Cu toate acestea, intenţia materializată acum, datează încă din perioada interbelică.

Sursa: republicaploiesti.net