Interacţiunea pe reţele sociale sau pe alte forme de comunicare pe internet (e-mail, messenger, forumuri) are de multe ori şi o componentă mai întunecată, cu unele rezultate dramatice câteodată.

Despre hărţuirea în mediul virtual (cyber-bullying)

„Cyber-bullying” (hărţuirea cibernetică), care este termenul folosit pentru definirea diverselor forme de abuz psihologic pe internet, presupune folosirea tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, cum ar fi e-mail-ul, telefoanele mobile, pager-ele, reţelele de socializare, forumurile, site-urile web defăimătoare, blog-urile etc., cu scopul de a ataca în mod deliberat, repetat şi ostil un individ sau un grup de indivizi.

Bullying-ul priveşte un spectru larg de acţiuni ostile îndreptate împotriva unei persoane, hărţuire, ameninţare, intimidare, agresiune (fizică sau psihică), adresare de injurii, transmiterea de mesaje obscene, uneori ajungându-se chiar şi la şantaj (obţinerea unor avantaje pentru a înceta astfel de tratamente, avantaje de diferite feluri: materiale, sexuale, etc.). „Bully” vine din engleză şi înseamnă „huligan”, ceea ce arată clar că respectivul sfidează reguli şi are un comportament asocial. În cazul cyber-bullying-ului, care este din ce în ce mai prezent în mediul virtual, bully are un mare avantaj, cel puţin aparent: anonimatul. La care se adaugă şi un număr mare de „martori” ai umilinţelor, comparativ cu situaţia unei agresiuni în viaţa reală.

Nu de puţine ori, victimele cyber-bullying-ului şi-au pus problema mijloacelor legale la care pot apela pentru ca agresiunile de acest tip să înceteze, iar autorii să fie sancţionaţi de către organele în drept, dublate de o reparare a prestigiului şi situaţiei umilitoare la care au fost supuse.

De aceea, trebuie făcută distincţia între anumite situaţii care pot apărea în spaţiul virtual şi forma acestora:

1. injurii, manifestări umilitoare şi mesaje text obscene adresate pe reţele de socializare, forumuri, site-uri sau blog-uri care permit funcţii de comentare a postărilor, ştirilor, articolelor etc.;

2. injurii, manifestări umilitoare şi mesaje text obscene transmise prin mesagerie electronică (e-mail);

3. injurii, manifestări umilitoare şi mesaje text obscene transmise prin mesagerie instant, de tip messenger sau chat;

4. crearea de profiluri false pe reţele de socializare, forumuri sau crearea de adrese false de e-mail sau mesagerie instant, acestea din urmă folosite pentru a înşela terţe persoane asupra adevăratei identităţi ale presupusului titular;

5. publicarea on-line, fără acordul titularului, a unor imagini sau videoclipuri personale;

6. transmiterea de ameninţări;

7. şantajarea cu publicarea unor imagini, filme, informaţii personale, în vederea obţinerii unor foloase materiale, sexuale sau de altă natură.

Cyber-bullying-ul se apare inclusiv în situaţia telefoanelor mobile şi ale aplicaţiilor acestora, folosite în numeroase situaţii pentru hărţuire.

După cum se vede în înşiruirea de mai sus, faptele respective au diferite grade de gravitate şi este important de ştiut atât ce este de făcut în astfel de situaţii, cât şi ce riscă cei care recurg la asemenea forme de bullying.

Abordarea acestor aspecte este foarte importantă, deoarece victimele supuse unor astfel de tipuri de hărţuire suferă abuzuri de natură psihică, mai ales (spre deosebire de bullying-ul „convenţional”, unde pot apărea şi abuzuri fizice). Nu de puţine ori, victimele cyber-bullying-ului îşi pierd sentimentul de siguranţă, încredere în sine, se confruntă cu ruşine, temeri, frică, creşterea anxietăţii şi a stresului, dublate de scăderea capacităţii de concentrare, retragerea din viaţa socială, schimbări importante în comportament, odihnă sau apetit, depresii, pentru ca-n variantele cele mai grave şi radicale, finalitatea să fie suicidul (din păcate, tot mai des). Victimele sunt, de regula, copiii, adolescenţii şi tinerii, prin creşterea accesibilităţii la mediul virtual, dar sunt numeroase cazurile de hărţuire şi în rândul adulţilor, în special al femeilor.

Cum mă apăr de hărţuirea pe Internet?

Trebuie ştiut că, indiferent de cât de gravă poate fi situaţia concretă, organele de poliţie nu au de unde să o cunoască. Aşadar este necesar ca în cazul în care eşti victima uneia dintre situaţiile de mai sus, de la pct. 1-7 să introduci o plângere prealabilă, pentru punerea în mişcare a acţiunii penale.

Este important de ştiut că atat insulta cât şi calomnia nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni în Noul Cod Penal, în vigoare de la data de 1.02.2014 (în realitate, nu mai erau considerate infracţiuni încă din anul 2007). Ca urmare a acestui fapt, în prezent este mult mai complicat de descoperit autorul uneia dintre situaţiile prevăzute la pct. 1-3. Înainte, cel lezat putea depune o plângere la Poliţie şi anchetatorii deschideau un dosar de urmarire penală pentru a decoperi cine a postat comentariile injurioase.

Recomandabil este ca în cazul mesageriei electronice şi a celei instant să recurgi la mijloacele suplimentare de filtrare şi blocare ale aplicaţiilor respective, pentru a fi ferit de corespondenţa nedorită sau/şi mesajele injurioase. Dacă totuşi nu reuşeşti să eviţi o corespondenţă injurioasă, ideal este să o salvezi, pentru a o avea ca mijloc de probă.

În prezent, pentru situaţiile de injurii, transmitere de mesaje text obscene şi manifestări umilitoare la adresa ta în mediul virtual, nu ai la îndemână decât calea civilă. Acţiunea poate fi îndreptată împotriva proprietarului de site (în situaţia prevăzută la pct. 1, căci la aceasta se aplică), care nu activează o funcţie de moderare menită să evite postările injurioase.

În situaţiile prevăzute la pct. 2 şi 3, principalul inconvenient îl reprezintă faptul că dacă se poate identifica autorul în funcţie de IP, este foarte complicat să se demonstreze că el e şi adevăratul făptuitor, în ipoteza în care invocă folosirea terminalului (calculator, telefon, tabletă etc.) de către altcineva care a avut acces la acesta. Se poate totuşi invoca o culpă uşoară, tot pe cale civilă, care presupune că nu autorul este de vină ca a postat altcineva, ci că a înlesnit accesul respectivului de pe un dispozitiv al cărui proprietar este.

În situaţia prevăzută la pct. 4, respectiv crearea de profiluri false pe reţele de socializare, forumuri sau crearea de adrese false de e-mail sau mesagerie instant (acestea din urmă folosite pentru a înşela terţe persoane asupra adevăratei identităţi ale presupusului titular), este necesară o distincţie. Astfel, trebuie făcută diferenţa dintre crearea unui prejudiciu terţilor, în special un prejudiciu material şi crearea unor astfel de profiluri/conturi în scopul punerii în situaţii jenante sau a proceda la injurii faţă de terţi. Această substituire de personalitate, creată în scopuri de a jigni pe alţii sau a-l pune pe cel în cauză în situaţii jenante trebuie să fie raportată administratorilor de site-uri sau de aplicaţii, arătându-se că e vorba de un site fals şi să se solicite ştergerea acelor profiluri/conturi.

Administratorii pot identifica inclusiv autorii conturilor false şi pot dispune suspendarea activităţii acestora pe respectivele site-uri/aplicaţii.
Dacă însă crearea de profiluri/conturi false a avut ca urmare prejudicierea unor terţi în numele tău, prin înşelăciune sau alte mijloace, e necesară introducerea unei plângeri penale, pentru ca prin mijloace specifice, anchetatorii să poată identifica (pe baza IP-ului şi altor date) persoana care ţi s-a substituit şi a cauzat respectivele prejudicii.

Dacă cineva a postat fără acordul tău nişte imagini, filme sau date de contact private, adică este vorba de situaţia de la punctul 5, trebuie să te adresezi, de asemenea, administratorului respectivului site pentru a elimina conţinutul nedorit. În cele mai multe dintre cazuri, administratorii de site-uri nu riscă situaţii ambigue sau controversate şi se conformează. Totuşi, în cazul în care ţi se refuză îndepărtarea imaginile şi datele de contact ilegal postate, poţi să faci plângere penală în baza art. 226 din Noul Cod Penal, cu privire la violarea vieţii private. La fel, te poţi adresa organelor de poliţie, atunci când consideri că s-a adus atingere bunei reputaţii prin publicarea fără acord, va puteti adresa direct politiei, pentru investigaţii.

În cazul datelor personale publicate fără acordul utilizatorului (nume, telefon, etc.), cel lezat trebuie să se adreseze Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal http://www.dataprotection.ro. Autoritatea va prelua procedurile, după depunerea unei cereri şi va hotârî măsurile legale ce se impun, mergând până la colaborarea cu Poliţia pentru aflarea adresei de IP a utilizatorului ce foloseste respectivele date personale.

Transmiterea de ameninţări reprezintă un aspect foarte important al hărţuirii din mediul virtual. În general, ameninţările au ca scop inducerea unei stări de nesiguranţă, frică şi temeri,  care pot avea finalitate nedorită. Deoarece, de multe ori nu cunoşti personal individul care te ameninţă, nu poţi fi sigur nici asupra realelor intenţii, deci starea de teamă poate fi accentuată. Atunci când ameninţarea are ca scop dobândirea unui folos material sau de altă natură, în schimbul nedivulgării in mediul on-line a unor informaţii sau imagini/filme compromiţătoare, este vorba de şantaj. În Noul Cod Penal sunt prevăzute distinct ca infracţiuni, atât ameninţarea (art. 206), cât şi şantajul (art. 207).

De aceea, tot ceea ce ai de făcut este să redactezi o plângere prealabilă către organele de urmărire penală. Totodată la art. 209 alin. (2) este prevăzută şi hărţuirea: „Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.”  Pentru a determina, însă, în ce măsură este vorba sau nu de hărţuire, intervin multe aspecte de ordin subiectiv, de aceea recurgerea la plângerea prealabilă pentru această infracţiune, trebuie să fie bine întemeiată pentru a fi luată în considerare.


Important! Atunci când victima hărţuirii în mediul virtual este minor, aceasta trebuie însoţită la poliţie pentru plângerea prealabilă de către părinţii săi sau tutorele desemnat legal.