În ediţia 1966/1967 din cadrul Cupei Campionilor Europeni, Petrolul Ploieşti a întâlnit campioana Angliei, FC Liverpool. Prima partidă s-a disputat în Anglia, la 28 septembrie, când gazdele au câştigat greu cu scorul de 2-0, spre bucuria celor peste 60.000 de englezi prezenţi pe arena Anfield, unde s-a aflat şi un grup restrâns de români format din echipajul motonavei Târgu Mureş, în frunte cu căpitanul Nicu Moise, originar din Mediaş şi vecin cu Edy Iuhasz.

Cele două goluri ale partidei au fost înscrise de către St. John în min. 70 şi Kallaghan în min. 80, după ce Costică Moldoveanu, la scorul de 0-0, a scăpat singur spre poartă, dar lobul său a căzut pe plasa porţii apărate de Lawrence.

În partida retur, disputată la 12 octombrie 1966 în faţa a peste 18.000 de petrolişti, la fluierul sovieticului Lukianov, de care ne aducem cu greaţă aminte, au intrat în teren formaţiile:

Petrolul Ploieşti: Ionescu – Pahonţu, Boc, Florea, Mocanu, Dragomir, Dincuţă, Moldoveanu, Dridea I, Badea, Dridea II. Antrenori: Constantin Cernăianu şi Nicolae Marinescu.

FC Liverpool: Lawrence – Lawer, Smith, Yeats, Stefensen, Milne, Strong, Kallaghan, Hunt, St. John, Thompson. Antrenor: celebrul Bill Shankly.

Partida s-a încheiat cu scorul de 3-1 prin golurile înscrise de: Moldoveanu (min. 34), Boc (min. 58) şi Mircea Dridea (min. 64), respectiv Hunt (min. 50).

Parcă ştiind ce se va întâmpla, întregul Ploieşti a fost, în 12 octombrie 1966, un imens cazan incins. Trebuia să învingem Liverpool, campioana din ţara care dăduse campioana mondială. Trebuia să fim cei mai buni !

Biletele de intrare s-au pus în vânzare în ziua de luni, 10 octombrie, la casele de bilete ale stadionului şi în faţa restaurantului Dealu Mare, unde coada formată pe patru rânduri se întindea până la fostul Teatru Ciufulici. În mai puţin de patru ore s-au vândut toate biletele, care au costat 40, 25 sau 15 lei, în banii de atunci.

Televiziunea Română a transmis această partidă alternativ cu altă partidă, Steaua – SC Strasbourg 1-1, din cadrul Cupei Cupelor. Din păcate, golul înscris de Mircea Dridea în minutul 64 nu s-a văzut la televizor, fiindcă legătura era în Bucureşti, iar în acea perioadă tehnica televiziunii din acele vremuri nu permitea reluările de faze.

Doi înfocaţi suporteri petrolişti care nu au mai găsit bilete au dormit noaptea dinaintea meciului sus, la Tribuna I a stadionului. Din păcate pentru ei, un angajat al clubului, zis Ion Soldatu, i-a depistat în ziua meciului şi i-a evacuat.

Partida a fost comentată pentru Radiodifuziunea Română de ploieşteanul Dan Voicilă, binecunoscut microbiştilor, iar la TVR de Radu Urziceanu. Crainicul stadionului pentru acea partidă a fost renumitul actor ploieştean Zephi Alsec, unul dintre cei mai mari petrolişti, alături de Toma Caragiu şi Costin Premac.

Mingea de joc a fost aruncată dintr-un avion care aparţinea de aerodromul din Strejnic, aşa cum era obiceiul în acea vreme. La ora 11:00 s-a permis accesul pe stadion iar la ora 13:00 stadionul era arhiplin, moment în care s-au şi închis porţile. Partida a început la ora 15:30.

După meci, cel puţin 5.000 de prahoveni i-au aşteptat pe petrolişti să iasă de la vestiare, ca să îi felicite, să le strângă mâna, să-i atingă. Adevărul este că aveau şi pe cine, strada Stadionului fiind blocată ore întregi după meci, cu toate eforturile Miliţiei.

După partidă, ziarele vremii au consemnat: Sportul Popular (Gheorghe Nicolaescu): „Ieri, Petrolul a ţinut să-şi exprime personalitatea, abordând jocul într-un total spirit ofensiv”. Informaţia Bucureştiului (Eftimie Ionescu): „Perioada dintre minutele 51 şi 85 poate fi denumită perioada de aur a Petrolului. Stimulaţi neîncetat de veşnic tânărul lor căpitan Pahonţu, cei opt jucători plus cei doi accidentaţi, Badea şi Dincuţă, plini de bunăvoinţă şi dragoste pentru culorile clubului, au atacat insistent poarta echipei Liverpool”

Antrenorul Bill Shankly a declarat după meci: „Speram într-o replică mai slabă a Petrolului. Ea a fost de două ori mai puternică. Pentru mine, fotbalul practicat de campioana României este o mare, şi înţelegeţi situaţia, nu tocmai plăcută revelaţie. Am aşteptat senin meciul de la Liverpool, cu oarecare emoţii pe cel de la Ploieşti, iar cel de-al treilea (Bruxelles) îl privesc cu teamă”.

Televiziunea naţională BBC a realizat în urma celor trei partide un reportaj de şase minute, pe care l-a prezentat în Anglia în prime time. „Tovarăşii” de la noi au fost informaţi pe canalele diplomatice şi au fost foarte mândri, simpatia organelor de partid şi de stat răsfrângându-se şi asupra petroliştilor.

Cu toate că, de-a lungul timpului, Liverpool a mai jucat în cupele europene cu Dinamo, Steaua şi Rapid, Petrolul a rămas singura formaţie de la noi care a reuşit să răpună gruparea de pe ”Anfield Road”.

Din păcate, în cea de-a treia partidă am pierdut calificarea, din nou în urma unor greşeli de arbitraj, dar în 1966 eram prea mici ca naţiune, o ţară mică socialistă, iar Anglia era o super-putere nu numai în fotbal.

Însă a rămas în istorie ziua de 12 octombrie 1966. Acea zi în care noi, petroliştii, am fost cei mai buni !

Sursa : www.farablaturi.ofside.ro.