În spatele Petrolului Ploieşti, echipă care luptă pentru titlul de campioană, se află mai mulţi “lupi”, care nu se văd, dar a căror muncă este esenţială pentru viaţa formaţiei. Începând de astăzi, timp de patru ediţii, Jurnalul Prahovean va prezenta câte un astfel de lup. Cât de important este ceea ce face fiecare dintre oamenii din spate, care sunt trăirile fiecăruia dintre ei şi care sunt particularităţile muncii prestate de aceşti oameni, aflaţi în materialele următoare. Astăzi, prim-planul este alocat lui Vasile Diaconu, şoferul autocarului.

Nimeni din anturajul lupilor nu îl cunoaşte după nume, Vasile Diaconu. Toată lumea îl ştie ca fiind “nea Lucică, şoferul”. Autocarul echipei este a doua lui casă. Este acela spaţiu care îi conferă siguranţă, îi conferă putere, în definitiv. Când se află la volanul autocarului, ducând lupii peste tot prin ţară, la meciurile Petrolului, nea Lucică este stăpân. Şi este normal să fie aşa, din moment ce are argumente în acest sens. Are 53 de ani şi de 6 ani este şoferul haitei. Îi respectă pe jucători, iar jucătorii îl respectă pe el. Mai glumesc, dar niciodată glumele nu depăşesc limita bunului simţ. “M-am speriat un pic la o deplasare în Bulgaria. Mi-au spus că am dat peste un om şi din cauza asta ne-a oprit poliţia. Nu prea îmi imaginam cum să fi dat peste cineva, dar tot m-am speriat un pic!”, ne-a povestit nea Lucică. Cum toată lumea ştie că fotbaliştii au tot felul de superstiţii, şi nea Lucică încearcă să ţină cont de ele. “Uite, de exemplu, la intrarea în cantonament, niciodată nu am voie să dau cu spatele. Băieţii spun că adduce ghinion, aşa că oricâte manevre aş face, ţin cont de dorinţa asta”.

Cum fiecare are treaba lui la echipa asta, nu s-a întâmplat ca băieţii să îi spună vreodată pe unde sau cât de repede să meargă. “Benga ar vrea să claxoneze non-stop. Indiferent unde ne aflăm, în trafic, în parcarea hotelului, oriunde”, a punctat nea Lucică. Grija pentru siguranţa echipei în trafic, dar şi dorinţa de a avea în permanenţă maşina curată sunt principalele preocupări ale lui Vasile Diaconu, atunci când se află la serviciu. Vorba aia, când conduci  autocarul unei echipe care luptă la titlu, parcă te vede lumea cu alţi ochi.