Marin Paul este unul dintre cei mai buni sportivi din MMA (Mixed Martial Arts), dar prea puţin cunoscut în România. Marin are acum 28 de ani, şi-a clădit un nume în lumea dură a MMA-ului, luptând pentru clubul spaniol Palau MMA Team, din Barcelona. În urmă cu doar câteva zile, el s-a impus în  Cage Warriors Fighting Championship, după ce l-a învins pe Shaj Haque, în Iordania. Victoria aceasta, care l-a propulsat în atenţia tuturor, are rădăcini vechi, Paul Marin fiind omul care, până la această vârstă, a câştigat lupta din cuşca vieţii, învingându-şi destinul, care vroia să-l pună la pământ!

Paul Marin provine dintr-o familie bucureşteană cu cinci copii. După decesul tatălui său, mama s-a îmbolnăvit şi nu a mai putut avea singură grijă de copii. Aşa au ajuns Marin şi fratele lui mai mare la Centrul de Plasament 9 Mai din Buşteni. Aici a început să practice lupte greco-romane, sub supravegherea antrenorului Mirel Stănciulescu. Din păcate, în 2000, centrul de plasament s-a închis şi totul părea năruit pentru Paul Marin. Părea, dar nu a fost, momentele care au urmat fiind decisive pentru ghidarea lui pe orbita unei vieţi drepte, cum îi place lui să spună.

“Dacă nu greşesc, în anul 2000 i-am cunoscut pe soţii Botez. Eu şi fratele meu, Paul George Mădălin, am lucrat un weekend pentru acestă familie. Domnul Botez a văzut situaţia nostră şi pot spune că ne-a adoptat. Ne-a dat casă, ne-a dat masă, ne-a dat locuri de muncă şi ne-a ajutat să avem o viaţă normală, aşa cum alţii nu au avut şansa să aibă. Cu ajutorul domnului Botez am mers la şcoală, la liceul Toma Socolescu din Ploieşti. Dacă stăteam după Protecţia Copilului nu făceam şcoala niciodată! Soţii Botez sunt oamenii cărora le voi fi recunoscător toată viaţa şi am avut mare noroc pentru că i-am cunoscut”, îşi aminteşte Marin.

“În 2006 am plecat în Spania, să muncesc în construcţii. Cum îmi plăcea sportul, am căutat o sală de sport şi am făcut lupte la clubul Ripollet timp de doi ani. Apoi a trebuit să plec, pentru că mi-am schimbat locul de muncă şi nu mai puteam merge la Ripollet. Am mers la o altă sală de forţă, în Palau solita i Plegamans, satul unde locuiam. Aici l-am cunoscut pe antrenorul Jesus Arjona Domingues şi am început MMA în 2008. Din păcate, mi-am rupt o mână, am revenit în România, doi ani, timp în care din nou am fost ajutat de către familia Botez. În 2010 m-am întors în Spania şi de atunci am început să mă antrenez zilnic, să renunţ la plăcerile vieţii şi să mă axez pe dorinţa de a reuşi în MMA”, ne-a declarat Marin.

În timp, românul obişnuit cu neajunsurile, cu viaţa de la orfelinat, unde cei slabi cu renunţările, a urcat în ierarhia MMA, la fiecare meci el purtând steagul României.

„Sunt mândru că sunt român şi eu lupt şi pentru renumele ţării mele aici. Sunt mai cunoscut şi mai apreciat în Spania, aici este cariera mea, deocamdată, dar sufletul meu va fi mereu în România. Cât despre obiective, e simplu: visul oricărui luptător de MMA este să ajungă în UFC, în Statele Unite. Până acolo, mai este mult de muncă, dar nu voi renunţa”, a mai punctat Marin Paul.

De altfel, din patriotismul care-l caracterizează, Marin şi-a ales şi numele de scenă. Paul El Empalador Marin este, într-o traducere aproximativă, Paul Ţepeş Marin, semn că ideea de dreptate este călăuzitoare pentru acest român de 28 de ani, născut la Bucureşti şi ghidat în viaţă din Ploieşti, de la reşedinţa soţilor Botez. Aceasta este, pe scurt, povestea de viaţă a lui El Empalador, un român pentru care lupta este a doua natură. Lupta cu adversarii din cuşcă, dar mai ales cu viaţa, care i-a pus în cale destule obstacole.