Radu Ţincu, medic primar în secţia de Terapie Intensivă din cadrul Spitalului Floreasca din Bucureşti a explicat ce înseamnă „happy hypoxia', un termen care descrie cât de gravă este infectarea cu COVID-19. „Happy hypoxia' apare fără ca pacientul infectat cu noul coronavirus să aibă simptome şi îi poate pune viaţa în pericol.

„Happy hypoxia' este un termen care alătură două cuvinte aparent contradictorii în limba engleză: „happy' (vesel) şi „hypoxia' (hipoxie, lipsă de aer), dar care arată de fapt cât de parşivă şi periculoasă poate fi COVID-19.

Un pacient infectat cu noul coronavirus poate avea o saturaţie a oxigenului de până la 65% (în condiţiile în care nu trebuie să scadă sub 93-94 la sută) şi cu toate acestea, să fie pe picioare, fără să prezinte o simptomatologie severă. Apoi, brusc, are o cădere şi ajunge să aibă nevoie de terapie intensivă. Unii dintre aceşti pacienţi rămân dependenţi de oxigen ventilat chiar şi după ce organismul scapă de virus.

„În momentul în care îi monitorizăm, vedem că au un deficit în saturaţia oxigenului, o scădere a acestei saturaţii. Vin cu saturaţii de 65-70 la sută, fără să aibă neapărat o simptomatologie alarmantă. În mod normal, la un pacient care are o saturaţie atât de mică, ne aşteptăm să resimtă mult mai acut lipsa de oxigen decât o face în realitate. Este ceea ce se numeşte „silent hypoxia' (hipoxia tăcută) şi „happy hypoxia'.

Este o hipoxie care nu-ţi creează niciun fel de simptom decât în momentul în care ajungi să fii intubat. Este un prag foarte labil între momentul în care ai această saturaţie – pe care o suporţi foarte bine – şi momentul în care ajungi să fii intubat. Suntem surprinşi, vă spuneam, că aceşti pacienţi au o simptomatologie foarte redusă comparativ cu starea lor, pe de o parte, iar pe de altă parte, imaginile tomografice sunt catastrofale, este o afectare pulmonară bilaterală, cu afectări de peste 50-60-70 la sută din ambele câmpuri pulmonare', a explicat medicul Radu Ţincu la Digi24.

Pacienţii cu „happy hypoxia' nu au niciun fel de semnal, nu-şi dau seama ce se întâmplă în interiorul organismului lor şi tocmai asta este „parşivitatea, viclenia' acestui virus.

„Dacă am compara altă infecţie pulmonară care ar determina acelaşi grad de desaturare, pacientul ar fi mult mai simptomatic. Aici este partea interesantă pe care SARS-CoV-2 o determină: pacientul are afectare pulmonară de peste 7o la sută, bilaterală, dar nu resimte acest lucru decât atunci când se produce căderea bruscă ce duce la intubare şi ventilare mecanică a acestor pacienţi', a arătat Radu Ţincu.

„Am mai văzut pacienţi cu asemenea complicaţii pulmonare severe, însă aici ce te frapează este discrepanţa dintre cum se prezintă pacientul la spital şi care este imaginea radiologică. În mod normal, un astfel de pacient ar fi trebuit să fie mult mai grav, să resimtă într-un mod mult mai acut această afectare pulmonară', a completat medicul.

Ce se întâmplă cu pacienţii „happy hypoxia' ajung la Terapie Intensivă

„În acel moment, se creşte fluxul de oxigen pe masca facială, dar la un moment dat, chiar dacă ajungi la capacitatea maximă pe care o poţi livra, de 15 litri, nici aşa nu reuşeşti să compensezi afectarea pulmonară, pentru că mai rămâne foarte puţin din plămân care mai este funcţional.

Atunci va trebui să duci pacientul în terapie intensivă pentru aplicarea unor manevre de ventilaţie mecanică non-invazivă, adică aplicăm pe faţa acestor pacienţi anumite măşti faciale speciale, conectate la un aparat de ventilaţie, sau sunt pacienţi cărora li se conectează la nivelul capului un cort, adică o copertină, conectată şi ea la un aparat de ventilaţie mecanică, însă acest aparat nu livrează doar oxigen suplimentar, ci îl livrează cu o anumită presiune şi cu anumite volume. Din acel moment, pacientul nu-şi mai poate realiza singur aceste schimburi gazoase şi este nevoie de o ventilaţie din ce în ce mai controlată.

Dacă nici aşa nu reuşim să compensăm deficitul pulmonar pe care aceşti pacienţi îl au, se ajunge la intubaţie şi ventilaţie mecanică, iar pentru foarte mulţi dintre ei reprezintă punctul terminal, pentru că pacientul care ajunge intubat şi ventilat mecanic are o mortalitate foarte ridicată, de peste 60-70 la sută. Acest lucru nu este cauzat de intubaţie, ci pentru că nu mai are capacitate pulmonară suficientă pentru a-şi realiza schimburile gazoase', a explicat medicul primar ATI.

Pacienţii care s-au vindecat de COVID-19 pot rămâne cu sechele pe viaţă

În ceea ce priveşte furtuna de citokine, mai exact hipperreacţia sistemului imunitar, aceasta apare la 7-10 zile de la momentul infectării, atunci când organismul începe să producă molecule proinflamatorii. Acestea nu afectează doar plămânii, ci întreg organismul. Radu Ţincu a menţionat că unii dintre pacienţi care s-au confruntat cu această problemă, au rămas cu o afecţiune pulmonară, unii fiind şi în momentul de faţă cu oxigeno-terapie.

„Din păcate, sunt foarte mulţi pacienţi care au rămas cu afectare pulmonară şi după ce s-au vindecat de SARS-CoV-2, aceasta însemnând o reducere a capacităţii pulmonare, iar unii dintre ei, din păcate, sunt şi acum la domiciliu cu oxigeno-terapie şi necesită aparate de oxigen la domiciliu.

La nivel pulmonar, inflamaţia este atât de puternică, este ca o explozie care pur şi simplu distruge structura normală a plămânului şi ulterior plămânul se vindecă cu anumite sechele fibrotice.

Este foarte posibil ca foarte mulţi dintre aceşti pacienţi să nu mai aibă o viaţă normală după ce se vor vindeca de SARS-CoV-2„, a subliniat medicul Radu Ţincu.

Sursa: www.viva.ro