La reuniunea organizaţiei Tratatului de la Varşovia, găzduită de Moscova la 4 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu nu părea îngrijorat de mişcările anticomuniste din Europa Centrală şi de Est. Proaspăt reales secretar general al PCR la Congresul al XIV-lea, îşi făcuse planuri de viitor.

Proaspăt reales secretar general al PCR la Congresul al XIV-lea, Ceauşescu îşi făcuse planuri de viitor, dar proiectele sale l-au contrariat chiar şi pe fostul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, se arată într-un material al campaniei Revolutions, realizat de Mediafax.

Că Nicolae Ceauşescu nu a simţit vântul schimbării, iar la Congresul al XIV-lea al PCR din 22-24 noiembrie 1989 partidul a ratat şansa de-l îndepărta din funcţia de secretar general, o spune şi Emil Hurezeanu, fost jurnalist la postul de radio Europa Liberă.

“După părerea mea, din păcate, a fost un partid inert, care a mai avut o şansă să îl îndepărteze pe Ceauşescu în noiembrie 1989 la Congresul al XIV-lea. Dacă Ceauşescu era dat jos atunci şi venea Ion Iliescu, un comunist cu semn schimbat, gorbaciovist, ales în funcţia de secretar general al partidului, nu am mai fi avut parte de o revoluţie sângeroasă în 1989. Nu ajungeam la acea polarizare şi apoi la baia de sânge, pentru că nimeni nu a cedat şi fronturile s-au întărit într-o neînţelegere profundă a nevoii de schimbare pe care au înţeles-o polonezii, care au făcut masa rotundă cu catolicii şi cu disidenţii şi cu comuniştii în vara lui ‘89, au înţeles-o ungurii, au înţeles-o cehoslovacii, au înţeles-o şi bulgarii. Numai la noi au murit peste 1000 de oameni. În RDG erau 500.000 de soldaţi sovietici înarmaţi până în dinţi cu rachete nucleare, un glonţ nu s-a tras, numai la noi s-a întâmplat asta”, a afirmat Emil Hurezeanu într-un interviu ce face parte dintr-un proiect mai amplu privind Revoluţia.

După întâlnirea de la Malta din 3 decembrie 1989, George H.W.Bush a plecat la Bruxelles să întâlnească reprezentanţii ţările NATO, iar Gorbaciov i-a convocat pe 4 decembrie 1989, la Moscova, pe reprezentanţii Tratatului de la Varşovia.

Tot pe 4 decembrie 1989, Mihail Gorbaciov are o întâlnire cu Nicolae Ceauşescu. Din partea română, la discuţii au participat şi fostul prim-ministru Constantin Dăscălescu, translatorul Gheorghe Stoica şi un stenograf.

Istoricul Lavinia Betea a făcut un rezumat al discuţiilor celor doi pe site-ul betea.ro. Conform stenogramei întâlnirii, cei doi s-au s-au informat reciproc cu noutăţile lor. Dar când Gorbaciov i-a recomandat lui Ceauşescu lectura unui articol despre perestroika (reformă), musafirul a reluat propunerea consfătuirii internaţionale pe această temă. Gazda a încercat o eschivă : sub rezerva refuzului multora, avansa ideea unui grup de iniţiativă. Prezentăm un fragment din stenogramă:

Gorbaciov: Noi înţelegem astfel: Comitetul Central al Partidului Comunist Român să facă un sondaj de opinie, pentru că acum nu este prea prielnic momentul. A fost cândva o aosemenea atitudine prielnică, un asemenea spirit favorabil unei consfătuiri, dar pe urmă a început un proces de regândire a locului şi rolului partidelor şi acum există o astfel de dorinţă – fiecare doreşte să-şi facă ordine în casa proprie.

Ceauşescu: Vreau să vă spun deschis: a fost un timp când noi am fost împotriva unor asemenea conferinţe.

Gorbaciov: Acum alţii sunt împotrivă.

Ceauşescu: Dar nouă ni s-au adresat multe partide şi tocmai pentru că este o situaţie foarte grea în mişcarea comunistă, avem răspunderea să facem ceva, chiar dacă vor veni un număr nu prea mare de partide.

Ştiţi ce a spus Lenin în 1903?

Gorbaciov: Nu ştiu!

Ceauşescu: Oricât de puţini am fi, tot trebuie să ridicăm steagul. Oamenii au nevoie să vadă că se acţionează în direcţia creşterii influenţei socialismului şi întăririi mişcării revoluţionare.

Gorbaciov: Eu am gândit că ceea ce facem noi în direcţia reînnoirii socialismului, creşte gradul de interes pentru dezvoltarea socialismului.


Gorbaciov nu vrea să se amestece în RDG


Stenograma discuţiilor mai arată că Nicolae Ceauşescu a adus în discuţie situaţia fostului lider comunist est-german Erich Honecker, care demisionase din funcţie sub presiunea manifestaţiilor de la Leipzig, la 18 octombrie. Deşi liderul comunist român sugerează că ar trebui intervenit,inclusiv în cazul liderului comunist bulgar Todor Jivkov, care demisionase şi el la 10 noiembrie 1989, Gorbaciov nu achiesează la această idee. Prezentăm un fragment din stenogramă:

Gorbaciov: Indiferent că ne plac sau nu ne plac metodele tovarăşului Ceauşescu, noi ştim că în România s-au făcut multe şi în mod obiectiv fiecare îşi alege metodele sale pe calea progresului şi a construcţiei socialiste. Deci, cam aceasta este.

Iată situaţia prietenului nostru comun tovarăşul Honecker. Noi avem o simpatie reciprocă, dar în ultimul timp nici dânsul nu a vrut să mai vorbească cu mine, nici eu nu am mai vorbit cu dânsul. Şi totuşi eu i-am spus: tovarăşe Honecker este treaba ta să iei hotărâri, noi nu hotărâm nimic în locul tău, nici nu propunem să iei măsurile noastre, nici altceva. De altfel, ştiu că m-aţi criticat împreună...

Ceauşescu: Nu, nu v-am criticat. Dimpotrivă, am discutat că ar fi bine să ne întâlnim mai iute să discutăm cum să lucrăm mai bine.

Gorbaciov: Sincer vorbind pentru tovarăşul Honecker eu am mari emoţii.

Ceauşescu: Şi îmi pare foarte rău şi cred că ar trebui – de aceea am spus-o şi public – să se facă ceva pentru că nu se poate admite aşa ceva. Inclusiv faţă de tovarăşul Jivkov.

Gorbaciov: În ce-l priveşte pe tovarăşul Jivkov, probabil că totul va fi mai normal. Nu ştiu care este situaţia acolo. Desigur, pe parcursul anilor s-au mai acumulat unele lucruri. Dacă acolo nu sunt nişte abuzuri grave, frapante, atunci se va rezolva mai bine. Nu se poate face totuşi aşa în politică. Noi încercăm la nivelul conducerii politice să ne ocupăm de probleme politice nu să intrăm şi să vedem cine a făcut şi ce a făcut. Dumneavoastră ştiţi că există în societate forţe care ridică mereu această problemă şi care răscolesc tot timpul societatea. Ce să facem? Dumneavoastră spuneţi că vă preocupă aceste probleme, dar ce să facem?

Ceauşescu: Să discutăm cum să soluţionăm problemele.

Gorbaciov: În R.D. Germană au discutat şi deja i-au exclus din partid.

Ceauşescu: Am văzut, dar deja acolo lucrează de acum influenţele din afară, din Republica Federală Germania.

M.S. Gorbaciov: Milos Jakes este prietenul meu mai vechi. I-am spus: dumneavoastră aveţi o ţară bună, un popor calificat, bine organizat, bine educat, trebuie să faceţi schimbări mai repede, mai repede, altfel veţi fi învinşi şi veţi ajunge într-o situaţie ca la noi, să rezolvaţi problemele sub tropăitul picioarelor. Jakes m-a ascultat şi apoi a spus: atunci mai bine să aştept eu până vin ceilalţi la putere în Uniunea Sovietică. A aşteptat şi iată ce s-a întâmplat. Acestea sunt două ţări cu o situaţie prosperă, cele mai bogate, în afară de noi, bineînţeles, pentru că noi suntem cei mai bogaţi.


Reproşurile lui Ceauşescu şi modelul românesc


Stenograma convorbirilor mai arată că Nicolae Ceauşescu i-a reproşat lui Mihail Gorbaciov faptul că URSS nu a livrat petrol României şi s-a lăudat în faţa liderului sovietic cum a introdus autonomia şi autoconducerea întreprinderi, măsură combătută de fostul lider sovietic. Prezentăm un fragment din stenogramă:

Ceauşescu: Începând din 1968 noi am spus: hai să ne apucăm să dezvoltăm economia, pentru că altfel n-o să ne ajute nimeni. Şi am lucrat în această direcţie.

Gorbaciov: Aţi făcut mult.

Ceauşescu: Până în 1984 nu am primit un litru de petrol din Uniunea Sovietică.

Gorbaciov: Pentru ce aveaţi nevoie? Aveaţi petrolul dumneavoastră. Aceasta este o problemă clară, deja.

Ceauşescu: Eu am vrut numai să reamintesc.

Gorbaciov: Totuşi aţi făcut multe.

Ceauşescu: Am lucrat şi am adus şi îmbunăţiri în dezvoltarea societăţii şi a economiei. Ceea ce faceţi dumneavoastră acum am încercat şi noi la un moment dat. Am creat atuci aşa-zişii mandatari, şi după un an de zile am văzut că se îmbogăţesc şi am lichidat complet această situaţie.

Gorbaciov: Aşa o perspectivă ne prevedeţi şi nouă?

Ceauşescu: În orice caz, ca să se îmbogăţească unii prin speculă, aceasta nu este o perspectivă, ştiţi şi dumneavoastră acest lucru destul de bine. Am introdus şi autoconducerea, şi noul mecanism economic şi consiliile de conducere.

Gorbaciov: Când vă ascult, mă gândesc că dumneavoastră într-un an aveţi timp să vizitaţi fiecare judeţ.

Ceauşescu: Chiar fiecare judeţ nu.

Gorbaciov: Dar spuneţi, într-o ţară aşa de mare ca a noastră, cum putem noi să conducem în acelaşi fel ca dumneavoastră? Noi trebuie să ne gândim la alte metode.

Ceauşescu: Şi noi avem autonomie, însă una este autonomia în republici şi chiar în regiuni şi judeţe, şi alta este autonomia întreprinderilor. Oricum, o orientare generală şi un control general este obligatoriu chiar pentru Uniunea Sovietică.

Gorbaciov: Tovarăşe Ceauşescu, noi suntem pentru un centru puternic, însă îl gândim puţin altfel.

Nicolae Ceauşescu: Trebuie neapărat. Însă republicile trebuie să aibă multă autonomie şi judeţele la fel. Noi mergem până în comune acum. Sigur, suntem o ţară mai mică.

Gorbaciov: Nu este mică, este mijlocie.


Drepturi restrânse pentru a ţine lucrurile în frâu


Conform stenogramei, Nicolae Ceauşescu susţinea că în urmă cu 20 de ani, întreprinderile româneşti contractaseră credite, de capul lor, pe principiul autoconducerii. Din această cauză, România înregistrase, în 1980, o datorie de 11 miliarde de dolari. Prezentăm un fragment din stenogramă:

Ceauşescu: Dar, în orice caz, nu se poate ca întreprinderile, chiar la nivel republican, să nu fie sub o îndrumare unitară, sigur, cu multă autonomie, cu multe drepturi. Cu vreo 20 de ani în urmă le-am dat şi noi drepturi foarte multe şi primul lucru pe care l-au făcut a fost să ia credite şi să facă tot felul de investiţii neeconomice. Atunci noi le-am restrâns drepturile şi am gândit că trebuie să ţinem în mână anumite lucruri, deoarece pentru România 11 miliarde de dolari datorie în 1980 constituia o situaţie foarte grea. De altfel trebuie să vă spun că în discuţiile pe care le-am avut atunci cu Brejnev, el mi-a spus de câteva ori: nu te duce să faci datorii. De câteva ori mi-a atras atenţia asupra acestui lucru, însă am greşit, că am dat multe drepturi întreprinderilor şi toţi s-au apucat şi au sus că dacă avem drepturi, atunci să luăm credite din străinătate.

Gorbaciov: Guvernul este de vină!

Ceauşescu: Tovarăşul Dăscălescu nu era atunci prim-ministru.

Dăscălescu: Eu am venit la plată!

Ceauşescu: Însă după aceea am luat măsuri şi am oprit această situaţie reuşind să plătim datoria.

Gorbaciov: Desigur, noi nu vrem să fie rău, noi vrem să fie bine.

Ceauşescu: Sigur, toată lumea vrea acest lucru, însă Uniunea Sovietică are multe posibilităţi şi poate depăşi uşor greutăţile pe care le are. Ea poate să fie o putere economică socialistă model.

Gorbaciov: Tocmai aceasta vrem să facem. Probabil sunt ambiţii prea mari, dar dorim să facem acest lucru. Probabil că în generaţia noastră nu vom reuşi să facem totul, dar putem şi noi să facem multe. Principalul este ca acum să punem bazele, să determinăm direcţiile în mod corect.

Ceauşescu: În câţiva ani Uniunea Sovietică poate să depăşească greutăţile pe care le are, în primul rând pentru că are totuşi o forţă economică puternică.

Gorbaciov: Aşa este.

Ceauşescu: Dumneavoastră criticaţi ştiinţa, dar aveţi o ştiinţă puternică.

Gorbaciov: Categoric.

Ceauşescu: Greşeala a fost că s-a pus un prea mare accent pe latura militară şi s-au neglijat celelalte domenii.

Gorbaciov: Corect.


România dădea credite ţătilor mai sărace


Cu toate acestea, Ceauşescu a punctat că România poate acorda credite ţărilor în curs de dezvoltare, dar are de încasat şi creanţe în valoare de 2,7 miliarde dolari. Plus investiţii de 100 de milioane dolari în SUA, în extragerea de cărbune cocsificabil şi în China. De asemenea, liderul comunist român a pus pe tapet chestiunea importurilor de materii prime sovietice. Situaţia importurilor prezentată de Ceauşescu e catastrofală: anual 7 milioane tone minereu de fier şi, începând din 1984, căte 5 milioane de tone petrol sovietic, şi încă alte 12 milioane tone din alte ţări. Prezentăm un fragment din stenogramă:

Ceauşescu: Să ştiţi că nu avem intenţia să soluţionăm problema materiilor prime numai cu Uniunea Societică. Noi lucrăm mult cu ţările în curs de dezvoltare şi vrem să accentuăm această tendinţă. Avem acum posibilitatea să le acordăm chiar şi ceva credite. De altfel, acum avem de încasat 2,7 miliarde dolari de la aceste ţări.

Gorbaciov: Într-un an?

Ceauşescu: Nu, acestea sunt creditele acordate de România mai multor ţări în curs de dezvoltare.

Dăscălescu: Anul acesta au ajuns la scadenţă aproape o jumătate miliard dolari.

Ceauşescu: Vrem să participăm mai activ la dezvoltarea acestor ţări şi în cadrul acesta ne asigurăm şi unele materii prime.

Gorbaciov: Atunci să ne gîndim care ar trebui să fie problemele noastre.

Ceauşescu: Din Uniunea Sovietică importăm 5 milioane de tone petrol, începând din 1984 iar din alte ţări importăm 15 milioane, aşa că nu avem de gând acum să rezolvăm problema numai su Uniunea Sovietică.

Gorbaciov: Şi cât extrageţi dumneavoastră din România?

Ceauşescu: Numai vreo 10 milioane de tone, pentru că nu mai avem rezerve.

Gorbaciov: Dar cândva extrăgeaţi vreo 22 milioane tone?

Ceauşescu: Nu, am avut vreo 15 milioane, dar pentru o perioadă scurtă şi mai de mult. Nu mai găsim rezerve. Vrem să mergem acum la 10 mii de metri adâncime.

Gorbaciov: Şi la noi scade extracţia.

Ceauşescu: Sunt multe domenii în care putem colabora. De exemplu, putem colabora în domeniul energetic, pe bază de tehnologii noi.

Gorbaciov:Eu aş fi interesat, cres că şi tovarăşul Rîjkov, să ne gândim asupra concepţiei de colaborare, să nu facem numai comerţ pur şi simplu.

Ceauşescu: Noi, de exemplu, din Uniunea Sovietică luăm vreo 7 milioane tone minereu de fier. Din alte părţi luăm 12 milioane de tone, aşa că nu ne-am gândit şi nici nu ne gândim să mergem numai la materii prime cu Uniunea Sovietică. Noi importăm cărbune cocsificabil din Statele Unite ale Americii, iar cu câţiva ani în urmă am şi investit 100 de milioane acolo - suntem deci proprietari.

Gorbaciov: Acolo sunt mai mult proprietăţi japoneze.

Ceauşescu: Japonezii merg aşa, pe scară largă. Deci, noi vrem să avem o discuţie, pentru că suntem interesaţi să participăm. De exemplu, am fost informaţi zilele acestea că aveţi în vedere să deschideţi două bazine de cărbune cocsificabil la Lvov şi Harkov. Vrem să mergem în Mongolia, împreună - de altfel se discută de mult problema aceasta pentru că şi Uniunea Sovietică vrea să participe. Am investit în China în cărbune cocsificabil. Aşa că nu dorim nimic să cerem, ca să spun aşa, ca ajutor din partea Uniunii Sovietice, noi vrem să conlucrăm.

Gorbaciov: Nu poate fi vorba de ajutor. Dumneavoastră trebuie să ne ajutaţi pe noi.

Ceauşescu: Vrem să conlucrăm pe principii economice – aceasta este intenţia noastră.

Gorbaciov: Să se gândească tovarăşul Dăscălescu la propunerile de care am vorbit.


Sovieticii au strâns robinetul la gaz


Fostul premier Constantin Dăscălescu a intervenit în discuţiile dintre Gorbaciov şi Ceauşescu, spunând că în livrările de gaz convenite cu partea sovietică s-a produs o defecţiune : în România ajung cu mai puţin 7 milioane m.c. pe zi. Prezentăm un fragment din stenogramă:

Dăscălescu: Am o rugăminte pentru tovarăşul Rîjkov, în legătură cu gazele naturale.

Ceauşescu: Problema gazelor nu este una de perspectivă, ci este legată de situaţia de acum.

Dăscălescu; În cadrul livrărilor curente s-a întâmplat ceva la dumneavoastră, pentru că de câteva zile, primim cu 7 milioane m.c. pe zi mai puţin şi ni s-a spus că este vorba de câteva zile. Vă rog să analizaţi această problemă.

Gorbaciov: La fel se întâmplă înfiecare an, mereu este câte ceva în plus.

Dăscălescu: Nu este în plus, ci în minus.

Ceauşescu: Noi ce ştire dăm despre întâlnirea noastră bilaterală?

Gorbaciov: Daţi dumneavoastră o ştire şi dăm şi noi una. Este aici un text scurt. (Se citeşte textul ştirii).

Ceauşescu: Poate că partea aceasta bilaterală ar trebui s-o dezvoltăm mai mult. Să spunem că a avut loc un schimb de păreri privind dezvoltarea colaborării între ţările noastre. Trebuie să facem un aliniat separat în legătură cu partea bilaterală.

Gorbaciov: Foarte bine. Să vorbim despre situaţia actuală a relaţiilor şi despre perspectivele lor.

Ceauşescu: De acord.



Gorbaciov despre Ceauşescu



În memoriile sale, Gorbaciov i-a făcut lui Ceauşescu un portret din care rezultă iritarea ce i-o producea liderul român. ,,Mi-a fost dat să mă întâlnesc cu mulţi oameni ambiţioşi, a consemnat el. Este, în general, greu să-ţi imaginezi un mare politician fără o doză de orgoliu şi încredere în sine. În acest sens, Ceauşescu era în afara oricărei concurenţe. De pe buzele acestuia nu dispărea zâmbetul arogant, care-i sugera intrelocutorului că citeşte prin el şi nu dă un ban pe el. Aplombul, atitudinea dispreţuitoare faţă de oameni care atingea dimensiuni extreme în urma unor decenii de putere lipsită de control, se transfera, probabil, fără să observe acest lucru, de la slugile sale, asupra partenerilor egali de statut”.