În ultima jumătate de an, discuţiile referitoare la modificarea definiţiei familiei din Constituţie au devenit din ce în ce mai aprinse, acest demers fiind intens susţinut de Biserica Ortodoxă Română şi de cel puţin 3 milioane de oameni care au semnat iniţiativa. Patriarhul Daniel a arătat chiar că recunoaşterea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex este „un pericol pentru familia tradiţională", dar este aceasta principala problemă a familiei în România?
Gândul a identificat cinci mari probleme cu care se confruntă familia în România şi despre care Biserica Ortodoxă nu vorbeşte sau vorbeşte prea puţin.
1. Sărăcia: 40% din populaţie se află în risc de sărăcie şi excluziune socială
Cele mai recente date furnizate de Eurostat arată că România este al doilea cel mai sărac stat din Uniunea Europeană. Această stare de fapt afectează, inevitabil, familia, mai ales că în ţara noastră 40% din populaţie se află în prezent în risc de sărăcie şi excluziune socială, iar 48,5% dintre copii trăiesc în condiţii precare. Lipsa acută a banilor îşi face simţită prezenţa mai ales în mediul rural, acolo unde trăieşte aproape jumătate din populaţia României, în condiţii care pot aduce aminte de epoca medievală.
48,5% din populaţia de minori este rata de sărăcie a copiilor şi 17,7% este rata de sărăcie la populaţia încadrată în muncă. De asemenea, 28,9% reprezintă populaţia afectată de privare materială severă.
Lucrurile nu s-au modificat mult faţă de anul trecut, atunci când Silvia Pisică, director general în cadrul Institutului Naţional de Statistică, spunea că „sunt în jur de 157.000 de persoane care suferă de deprivare materială severă şi trăiesc şi în gospodării cu intensitate redusă a muncii. Mai sunt 145.000 de persoane care sunt expuse riscului de sărăcie şi trăiesc în gospodării cu intensitate redusă de muncă, dar există aproximativ jumătate de milion de persoane care suferă de sărăcie, deprivare materială severă, şi trăiesc în gospodării cu intensitate redusă a muncii".
2. Paradoxul românesc: lipsa locurilor de muncă vs. absenţa forţei de muncă
Lipsa locurilor de muncă este o cauză reală a sărăciei din România şi o altă problemă care afectează profund familia românească, în condiţiile în care o slujbă stabilă aduce mai multă siguranţă, venituri sigure şi ajută la unitatea şi coeziunea casnică.
Cu o populaţie de 20 de milioane de locuitori din care 9 milioane sunt apţi de muncă, dar doar 4,5 – 5 milioane sunt salariaţi, iar 2 milioane lucrează în agricultura de subzistenţă şi cu un salariu mediu de 5 ori mai mic decât media din UE, piaţa muncii se confruntă în ţara noastră cu un paradox: există, în acelaşi timp, o lipsă acută de locuri de muncă, dar şi o absenţă a forţei de muncă. În aceste condiţii, chiar dacă în ultimul trimestru din 2015 rata locurilor de muncă vacante a crescut cu 1,21%, în acelaşi timp, în luna mai, a crescut pentru prima dată în acest an şi rata şomajului, pâna la 581.178 de persoane, adică un procent de 6,6%.
Cel mai ridicat nivel al şomajului, de 21,8%, se înregistrează, însă, în rândul tinerilor de 15-24, arată Institutul Naţional de Statistică, ceea ce înseamnă că perspectivele pentru construirea unei familii în România sunt întunecate încă de la intrarea în maturitate, prin faptul că, în absenţa unui venit stabil, tinerii devin mai sceptici în raport cu ideea de căsătorie şi de responsabilitate comună.
„În acest moment ne confruntăm cu un aparent paradox: avem, în acelaşi timp, lipsă acută de locuri de muncă şi lipsă de forţă de muncă. Desigur că, analizată, imaginea e mai puţin contradictorie“, au recunoscut reprezentanţii Ministerului Muncii.
3. Accesul la educaţie
Lipsa educaţiei este unul dintre factorii care întreţin cel mai puternic starea materială precară cu care se confruntă jumătate din populaţia ţării, care, la rândul ei, înseamnă insecuritate, instabilitate şi mari probleme pentru familia din România.
Potrivit ultimului recensământ, din totalul populaţiei stabile de 10 ani şi peste, adică aproximativ 17,5 milioane de persoane, 44,2% au nivel scăzut de educaţie (primar, gimnazial sau fără şcoală absolvită), iar 41,4% - nivel mediu (posticeal, liceal, profesional sau tehnic de maiştri). La 20 octombrie 2011 erau 245.400 de persoane analfabete, reprezentând 1,4% din totalul populaţiei stabile de 10 ani şi peste.
În condiţiile actuale, însă, generaţiile viitoare riscă să urmeze acelaşi drum pentru că, dacă lucrurile nu se vor schimba, statisticile vor rămâne la fel de sumbre, iar sărăcia va dărâma, ca într-un joc de domino, şi şansele copiilor la o viaţă decentă.
În 2014, peste 18% dintre copiii români au decis să abandoneze studiile, arată un raport al World Vision România, procent care ne situează mult peste media europeană de 11,1% a ieşirii timpurii din ciclul de învăţământ. Aceasta nu înseamnă decât că şansa lor de a-şi depăşi condiţia şi de a avea o viaţă mai bună este tăiată din faşă. Astfel, copiii săracilor de astăzi aleg să muncească la câmp pentru o pâine sau să aibă grijă de animalele din gospodărie, lăsând educaţia să pară, mai degrabă, un lux.
4. Violenţa domestică
În ţara în care, la fiecare 30 de secunde o femeie este bătută de partenerul de viaţă, iar 63% dintre părinţi apelează la violenţă în relaţia cu cei mici, violenţa domestică rămâne încă un subiect tabu. Aceste cifre nu înseamnă decât că relaţiile dintre soţi şi, mai departe, cele dintre copii şi părinţi sunt puternic zdruncinate, iar familia devine, în multe cazuri, doar o noţiune goală, menită să acopere abuzuri de toate felurile.
În Uniunea Europeană, România ocupă un loc fruntaş la capitolul violenţă domestică. Cifrele arată că femeile şi copiii sunt frecvent victime ale bătăilor casnice şi că 3 din 10 femei au fost agresate fizic sau psihic începând cu vârsta de 15 ani.
Mai departe, aceste comportamente violente se răsfrâng asupra copiilor, arată un studiu realizat de Salvaţi Copiii în octombrie 2015, potrivit căruia 63% dintre părinţii români apelează la violenţă în relaţia cu cei mici. Ce înţeleg românii prin corecţiile fizice şi emoţionale? Rezultatele unei cercetări a D&D Research arată că violenţa este considerată de părinţii din ţara noastră o modalitate de educare a celor mici. Mamele participante la acest studiu afirmă că pedepsele educă prin atingerea punctelor celor mai sensibile, astfel încât copilul „să ţină minte consecinţele în situaţii similare”.
5. Accesul la servicii de sănătate şi utilităţi
Atunci când te gândeşti că nu mai ai ce pune pe masă a doua zi, medicamentele sau vizitele la doctor par lucruri mult prea puţin importante. La fel se întâmplă în multe familii din România, acolo unde adulţii confruntaţi cu lipsuri materiale admit că au renunţat sau iau în calcul să renunţe la cumpărarea de medicamente sau chiar la consultaţiile la medic se arată într-un studio al World Vision România.
Percepţia generală este că accesarea serviciilor medicale implică unele costuri pe care cei mai vulnerabili nu şi le pot permite (de la costuri de transport la oraş, la medicamente,). Atunci când se află în situaţii de criză majoră, românii aleg mai degrabă, ca strategii de reducere a cheltuielilor, să taie bugetul alocat medicamentelor sau examenelor medicale. În ultimul an, 16,3% dintre familii au amânat sau au renunţat la vizita la medic, pe când 17,6% au restrâns cumpărarea de medicamente din considerente financiare, iar în jur de 8% din familii au amânat sau au renunţat la vizita la medic, demnostrează sursa citată.
Oamenii sunt speriaţi şi de celebra „şpagă” pe care se aude că trebuie să o dea doctorilor. Aşadar, fără bani ca să „bage în buzunar" românii de la ţară renunţă să mai treacă pe la medic, aşa că, din cauza sărăciei, se îmbolnăvesc, capătă afecţiuni contagioase sau boli care se transmit copiilor şi, mai departe, urmaşilor, lăsând astfel moştenire o lume bolnavă.
Acest lucru este dovedit şi de statisticile care arată cât de mult le lipsesc condiţiile pentru o igienă de bază persoanelor din mediul rural. În România anului 2015, circa 53% din populaţia României nu era conectată la sistemele de canalizare, foarte mulţi având toaleta în curte şi reuşind să se descurce fără apă curentă.
SURSA: Gandul.info
