Municipalitatea Naustdal din Norvegia a decis că cei cinci copii ai lui Marius şi Ruth Bodnariu se pot întoarce acasă, a anunţat vineri un purtător de cuvânt al familiei, preotul Cristian Ionescu, într-un comunicat publicat pe Facebook.
El a cerut respectarea dreptului la viaţă privată a familiei în următoarea perioadă, în care copiii se vor adapta şi reintegra în familie.
Autorităţile norvegiene au preluat cei cinci copii ai familiei Bodnariu în noiembrie anul trecut, în condiţiile în care două dintre fete s-ar fi plâns că primesc corecţii fizice de la părinţi. Copiii au fost plasaţi la familii-surogat, ulterior fiind deschisă şi procedura de adopţie.
Cazul a stârnit o controversă aprinsă privind acţiunile serviciilor norvegiene de protecţie a copilului, Barnevernet. Mii de oameni au manifestat în întreaga lume în semn de solidaritate cu familia de români.
Campania de protest a fost foarte bine susţinută, în special în România, ţara de origine a lui Marius Bodnariu, dar şi de parohiile penticostale din întreaga lume. De altfel, mulţi manifestanţi consideră că cei doi părinţi, penticostali, sunt victime ale discriminării pe motive religioase şi naţionale.
Într-o scrisoare de protest către Ministerul Copiilor, 170 de experţi care colaborează cu Protecţia Copilului – avocaţi, psihologi, asistenţi sociali – au avertizat că Barnevernet este o “organizaţie disfuncţională care face erori grave de judecată, cu consecinţe profunde”.
“Lipseşte ceea ce eu aş numi factorul uman. O lipsă de empatie, oferirea unei atmosfere în care oamenii să poată învăţa (...). Este vorba mai degrabă de intervenţii ale poliţiei, mai degrabă ca şi cum ar trebui să aflăm ce este în neregulă” cu părinţii, a explicat psihologul Einar Salvesen, unul dintre semnatarii scrisorii.
Pe de altă parte, Norvegia este mândră de mult timp de resursele pe care le investeşte în protecţia drepturilor copiilor. În 1981, a fost prima ţară din lume care a numit un Ombudsman pentru copii – un oficial independent responsabil pentru protecţia drepturilor copiilor. Ideea a fost preluată apoi în toată Europa şi pe alte continente.
Mai mult, Barnevernet subliniază că, în majoritatea cazurilor în care suspectează că ceva este în neregulă, nu ia copiii, ci lucrează cu părinţii să resolve problemele şi să ţină familia unită.
Cu toate acestea, datele oficiale arată că numărul copiilor şi adolescenţilor preluaţi de serviciile sociale a crescut cu 50% în perioada 2008 – 2013.
Potrivit BBC, acest fenomen este cauzat în special de consternarea provocată în 2005, în rândul opiniei publice, de povestea unui copil de opt ani, Kristoffer, omorât în bătaie de tatăl său vitreg.
În prezent, însă, majoritatea cazurilor nu mai implică violenţe sau abuz de droguri şi alcool. Cel mai comun motiv invocat este “lipsa abilităţilor de părinte”.