Rangerii WWF-Rewilding au descoperit că 4 zimbri, printre care şi primul pui conceput şi adus pe lume în libertate în zona Banatului montan, au murit din cauza unei combinaţii de factori. Cei mai slăbiţi dintre zimbri au fost alungaţi din turmă, ceea ce i-a făcut extrem de vulnerabili, drept urmare, cel puţin doi dintre ei au căzut pradă unei haite de câini hoinari ce s-a format în zonă, informează WWF într-un comunicat de presă.

Iarna este o perioadă care pune la încercare supravieţuirea zimbrilor, când aceştia consumă multă energie în căutare de hrană. Cei mai slabi dintre ei suportă consecinţele selecţiei naturale, fiind excluşi din turmă pentru că ar putea pune în pericol întregul grup, atrăgând atenţia prădătorilor. Din nefericire, acest lucru s-a şi întâmplat. Echipa WWF a fost în teren împreună cu medicul veterinar şi membri ai asociaţei care gestionează fondul cinegetic, au analizat datele, urmele de pe cadavre şi din jurul cadavrelor, precum şi înregistrările de pe camerele de monitorizare amplasate în zonă, concluzionând că un grup de câini sălbăticiţi a hăituit şi atacat cel puţin două dintre exemplare (ambii masculi).

Conform unui studiu recent realizat în cadrul proiectului WOLFLIFE – „Implementarea celor mai bune practici pentru conservarea in-situ a speciei Canis lupus la nivelul Carpaţilor Orientali”, câinii hoinari şi câinii de la stâne nesupravegheaţi au un impact negativ semnificativ asupra speciilor de faună sălbatică. Acest impact se manifestă fie prin transmiterea de boli, fie prin uciderea diferitelor specii de faună sălbatică. Gestionarii de faună cinegetică reclamă frecvent atacuri ale câinilor nesupravegheaţi de la stâne, care se grupează în haite şi ucid indivizi adulţi sau juvenili din specii de cervide precum căprior, cerb sau alte specii: mistreţ, iepure.

Mai mult, rata de înmulţire a acestora este semnificativ mai mare decât a lupilor, deoarece, spre deosebire de prădătorul natural, toate femelele de câine se reproduc, nu doar femela alfa. Totodata, femelele de câine sunt disponibile la mai multe împerecheri anual, în timp ce lupul este constrâns la un singur moment, acela al sezonului de reproducere. În două generaţii, aceşti câini devin sălbatici.

Zeci de mii de câini sălbăticiţi

Densitatea mare de câini hoinari e favorizată direct sau indirect de către oameni, se mai arată în comunicatul WWF. Zonele locuite de oameni oferă hrană şi adăpost faţă de prădători (carnivore mari). În aceste condiţii, câinii hoinari şi cei de la stână devin competitori ai speciilor de faună precum lupul şi râsul.

Mihai Pop, expert în cadrul ACDB (Asociaţia pentru Conservarea Diversităţii Biologice), estimează că densităţile de câini hoinari pot ajunge şi până la 40 de câini hoinari pe fond cinegetic, îndeosebi în fondurile suprapuse cu aşezări umane. Este posibil ca la nivelul întregii ţări numărul acestora să fie de ordinul zecilor de mii.

“Soluţia pe care o oferă legea pentru gestionarea câinilor fără stăpân este inefcientă şi din păcate încurajează abandonul. Suntem deschişi spre orice colaborare cu autorităţile locale şi organizaţii nonguvernamentale pentru o rezolvare sustenabilă şi nonviolentă a problemei câinilor salbăticiţi”, a declarat Anca Tomescu, director Competence Center Stray Animal Care al VIER PFOTEN România.