În Ţara Haţegului, pe un colţ de stâncă dintre culmile împădurite ale Munţilor Retezat răsare o cetate în ruine, cu care seamănă foarte bine un castel ilustrat într-o carte a lui Jules Verne din 1892. În romanul său, scriitorul francez descrie un castel ce seamănă bine cu Cetatea Colţ, deşi niciunde nu se confirmă că aceasta a fost sursa de inspiraţie literară. Unii spun că Jules Verne ar fi aflat despre ea de la geograful Elisée Reclus, alţii afirmă că scriitorul chiar a vizitat-o, în timpul călătoriei sale prin Transilvania alături de o femeie frumoasă, pe care ar fi iubit-o în secret.

Doar câteva părţi din Cetatea Colţ au rezistat până azi şi e greu să îţi imaginezi ce elemente de construcţie formau aceste ziduri înguste şi înalte de câţiva metri. Aici găseşti un arc de piatră, dincolo o fereastră neregulată sau, poate, o intrare boltită. Perdele de iederă şi rugi ţepoşi ţin loc de uşi şi ornamente. Doar dacă stai lipit de vreunul din ziduri şi priveşti în sus, la pietrele prinse unele de altele, poţi simţi puterea de altădată a cetăţii. Fortificaţia trebuie să fi fost impresionantă la vremea ei de glorie.

Cel mai bine s-a păstrat corpul donjonului, deşi cele patru laturi ale lui au şi ele rupturi ca nişte cicatrici. Pe timp de luptă, aici s-ar fi adăpostit cnejii, fiindcă acest turn era bine apărat de prăpastie, dintr-o parte, şi de zidurile masive, din cealaltă parte.

Mai multe detalii, pe www.descopera.ro