Rezervaţia naturală Cheile Vârghişului, situată la graniţa dintre judeţele Covasna şi Harghita, este una dintre cele mai sălbatice, spectaculoase şi pitoreşti zone din Transilvania – cu stânci calcaroase de înălţimea unor zgârie-nori, printre care şerpuiesc pâraie repezi de munte.

În Cheile Vârghişului sunt peste 120 de peşteri mai mari sau mai mici, iar aici trăieşte una dintre cele mai mari colonii de lilieci din Carpaţii Orientali, motiv pentru care zona reprezintă nu doar o atracţie turistică, ci şi un loc de documentare pentru cei interesaţi de aceste vietăţi ciudate.

În aceste peşteri se pot întâlni 17 din cele peste 30 de specii de lilieci identificate în România. Atârnaţi cu picioarele de tavan şi înveliţi în propriile aripi, liliecii au stârnit şi continuă să stârnească imaginaţia oamenilor care îi asociază cu spiritele malefice şi nu de puţine ori au căzut victime superstiţiilor.

Nu toată lumea e de părere că liliecii sunt urâţi, înfricoşători ori respingători. Membrii Asociaţiei de Protecţie a Liliecilor din România, spre exemplu, spun că aceste vietăţi sunt interesante şi ”frumuşele”, ba chiar ajungi să le îndrăgeşti dacă ai curiozitatea de a le cunoaşte mai bine.

Liliecii sunt, în general, insectivori şi devorează cantităţi impresionate de ţânţari. Deşi văd, liliecii se ghidează cu ajutorul ecolocaţiei, adică detectează hrana sau obstacolele cu ajutorul ultrasunetelor şi pot identifica obstacole mai subţiri decât firele de păr. Liliecii sunt protejaţi de lege, dar cu toate acestea numărul acestor mamifere zburătoare este în scădere în toată Europa.

În Cheile Vârghişului merită vizitate Peştera mare de la Mereşti, Peştera Calului şi Peştera Tătarilor, în care se spune că se adăposteau localnicii împotriva năvălirilor tătare. În această rezervaţie naturală se află şi un parc dendrologic, dar şi o poiană a narciselor despre care prea puţină lume a auzit. La Vârghiş pot fi văzute şi alte specii de flori ocrotite de lege, cum ar fi bujorii galbeni.