În Maramureş, în comuna Cerneşti, există un munte vulcanic, cunoscut printre oamenii zonei drept “Şatra Pintii”, zona de refugiu a vestitului haiduc Pintea Viteazul, un loc interzis femeilor.

Muntele Şatra numit local Şatra lui Pintea, reprezintă o prelungire sud-vestică a Munţilor Lăpuşului, care separă Depresiunea Lăpuşului de Munţii Gutâi şi Depresiunea Copâlnic.
Schitul a fost ridicat chiar pe locurile unde se ascundea vestitul haiduc Pintea Viteazul şi ceata lui de haiduci.
Şatra Pintii are forma unei cetăţi care domină Depresiunea Lăpuşului, la 1040 m altitudine, lângă izvorul lui Pintea. După cum spun legendele şi baladele populare, haiducul Pintea Viteazul era un om al zonei, născut la Măgoaja, iar aici îşi avea una dintre reşedinţe.

Potrivit datelor existente, Grigore Pintea, fiul lui Cupşa Pintea şi al Mălinei s-a născut  într-o famile de nobili din care a făcut parte şi Ioan Cupşa, care în 1681, ctitorind mânăstirea Nicula din judeţul Cluj, a dăruit călugărilor celebra icoană a Maicii Domnului care plânge.

Nevoile, lipsa banilor şi asuprirea îi făceau în trecut pe oameni să ia calea codrilor şi iubirea armelor. Haiducii au furat de la bogaţi şi au dat la săraci. Potrivit documentelor din secolul al XVII-lea, haiducii lui Pintea erau puternic sprijiniţi de locuitorii satelor maramureşene, în special de cei din Mara şi  Hoteni.

Legenda spune despre comorile adunate de haiduci că ar fi ascunse într-o pesteră din inima muntelui. Peştera lui Pintea se deschide numai în noaptea de Înviere, iar cel care intră în ea nu poate ieşi decât peste un an, zic bătrânii locului.

Se spune despre Pintea Viteazul că ar fi luptat şi împotriva tătărilor, probabil pe când era în armată, în biserica din Budeşti aflându-se o cămaşăde zale şi un coif pe care le-ar fi purtat Pintea Viteazul sau pe care le-a luat în luptă de la tătari, iar la muzeul din Baia Mare sunt expuse armele şi harnaşamentul pe care le folosea Pintea.

Pe platoul Şatrei există şi în prezent Fântâna lui Pintea. Bătrânii povestesc cum apa se făcea odată “ca untu’ şi vindeca orice boală a celor ce veneau în lăcaşul de lângă Târgu Lăpuş. Lânga fântână a fost înălţat, în anul 1996, Schitul Şatra, care are în componenţă o biserică din lemn şi un paraclis.

In apropiere de Schitul Şatra ,la poalele abruptului stâncos dinspre Depresiunea Lapusului, la altitudinea de 720 m, în Poiana Paltinului, se găseşte Mănăstirea Şatra, o mănăstire ortodoxă, numită astfel după Şatra lui Pintea Viteazul.

A fost ctitorită după 1990 de preotul Ioan Cozma. Acesta,  după ce a ridicat, cu mari sacrificii, două biserici în perioada comunistă în satele Stoiceni şi Dumbrava, a hotărât să înalţe şi o mănăstire de călugări.

Aşezamântul a fost zidit cu ajutorul credincioşilor din zonă, în prezent fiind înălţate aici biserica, două paraclise, chiliile, biblioteca şi trapeza Biserica poartă hramul Înălţarea Sfintei Cruci, iar paraclisul poartă hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena.

Accesul la mănăstire se face pe un drum forestier, dinspre satul Dumbrava, situat la o distanta de 10 km. Turiştii care doresc să viziteze Muntele Şatra se pot caza la Mănăstirea Şatra sau la cabanele silvice Şatra (700 m altitudine) şi Stoiceni (350 m altitudine).
Şatra lui Pintea rămâne un loc în care frumuseţea peisajului se împleteşte armonios cu tradiţiile populare şi istoria neamului.