În Olanda sunt mai multe biciclete decât locuitori, iar în Amsterdam 70% din călătorii se fac pe bicicletă. Au o deviză clară: „Nu suntem biciclişti, suntem olandezi”. Nu e ca în cazul maşinilor, nu vor să le aibă pe cele mai scumpe şi cele mai moderne cu accesorii de ultimă generaţie, ci văd în bicicletă un vehicul cu ajutorul căruia se pot deplasa în siguranţă.

Iar dragostea olandezilor pentru bicicletă este întreţinută şi de autorităţi de zeci de ani. Localnicii din Eindhoven anunţă primul pod circular suspendat destinat exclusiv bicicliştilor. Acesta, proiectat de o echipă de specialişti de la ipvdelft, face legătura din Veldhoven şi Meerhoven şi are dimensiuni impresionante: 70 de metri are înălţime pilonul central, sunt 24 de cabluri de oţel de susţinere şi s-au folosit în jur de 1.000 de tone de oţel. Podul îşi doreşte să-i ajute pe biciclişti să evide o mare intersecţie.

Înainte de Al Doilea Război Mondial, în Olanda se circula la fel de mult cu bicicleta. Totul a început să se schimbe în anii `50, când maşinile au început să devină tot mai populare. Însă olandezii au observat că lucrurile au început să se schimbe în rău şi mulţi au sărit bordura şi au revenit la bicicletă. Mai exact, numărul mare de accidente rutiere i-au făcut să aibă o uşoară repulsie faţă de maşini. În 1971, mai mult de 3.000 de oameni au fost ucişi de automobile, iar dintre victime 450 erau copii.

Imediat s-a format şi o campanie socială, care a purtat numele „Opriţi Uciderea Copiilor”, inspirat după titlul unui articol scris de un jurnalist care şi-a pierdut copilul într-un accident de maşină.

Olandezii au început să renunţe la maşini şi din cauza crizei petrolului din Orientul Mijlociu, care a avut loc în 1973. Atunci s-au oprit exporturile de petrol către Statele Unite şi Europa de Vest. Atât această criză, cât şi campania socială au pus presiune pe guvernul olandez de atunci, care a început să dezvolte pistele pentru biciclete, cu marcaje, luminate şi foarte largi pentru a permite depăşirea.