Institutul de Cercetare Cenap leagă dispariţia celui mai delicat ecosistem din Brazilia, de braconaj. Fără prădători erbivorele „mătură” totul.

În afară de pădurea amazoniană, în Brazilia există o altă pădure, mai puţin populară, dar aflată în pericol mai mare. Este pădurea atlantică, pe care coloniştii europeni au întâlnit-o prima dată în urmă cu cinci secole. Acum este redusă la doar 26.000 de kilometri pătraţi, 20 % din suprafaţa originală.

Ceea ce a mai rămas este sub protecţie federală şi, spre deosebire de Amazon, aici buldozerele şi drujbele s-au oprit. Cu toate acestea covorul verde continuă să scadă, din ce în ce mai multe poieni iau locul copacilor.

Cercetătorii de la Centrul brazilian de Cercetare şi Conservare a mamiferelor (Cenap) a constatat că uciderea ultimilor jaguari în stare liberă din pădurea atlantică se află la originea dispariţiei copacilor. În 15 ani, 80% din exemplarele rămase au fost ucise, în mare parte de către braconieri şi fermieri, rămânând doar 250.

În absenţa singurului prădător de mari dimensiuni, cerbii şi rozătoarele gigante, cum ar fi capibara, se multiplică distrugând astfel echilibrul ecosistemului. Pentru cercetătorii de la Cenap acest lucru înseamnă "sfârşitul apropiat'' al pădurii atlantice, "Mata Atlantica", care a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.

Cenap este pe cale de a începe o nouă cercetare, cu ajutorul unor hărţi prin satelit, pentru a afla care sunt ultimele zone ale pădurii atlantice locuite încă de jaguari şi pentru a-şi concentra eforturile în protejarea teritoriului lor de vânătoare. Sunt alocate, de asemenea, compensări şi cursuri de perfecţionare pentru ca fermierii să nu mai omoare jaguarii atunci când animalele lor (de obicei vacile) sunt atacate de aceştia.

Un jaguar mascul poate ajunge la 90 de kilograme şi are o forţă impresionantă, capabil să omoare imediat o bovină sau orice animal de dimensiune mare.