În Buşteni, dincolo de Prahova, în cartierul Zamora se află unul dintre cele mai frumoase edificii civile neoromâneşti existente – Castelul Cantacuzino.

Castelul fost finalizat în 1911, construcţia purtând semnătura arhitectului Grigore Cerchez. Cerchez a fost unul dintre cei mai importanţi arhitecţi/ingineri ai sfârşitului de secol XIX, fiind un puternic susţinător al stilului neoromânesc, iar prin preajma anului  1900  avea la activ o mulţime de edificii publice şi private.  Alegerea lui Cerchez a fost totodată şi o opţiune de stil. Nababul Cantacuzino construise în Bucureşti celebrul Palat Cantacuzino (actualul Muzeu Enescu) în stil baroc în 1902 cu arhitectul Ion Berindey.  Tot Berindey a proiectat şi palatul Micul Trianon de la Floreşti în stil eclectic francez a căuri constructie a început în 1911.

Alegerea Buşteniului a avut două motive mari: pe de o parte că familia deţinea aici o enormă proprietate – toţi munţii Baiului până la apa Prahovei iar pe de alta parte, Sinaia era la o aruncătură de băţ.  Sigur, faptul că  din 1879 Valea Prahovei era deservită de o cale ferartă a contat foarte mult.

Castelul a fost în proprietatea familiei până în 1948 când, împreună cu tot domeniul,  a  fost confiscat de către comunişti.  Oficial aici a funcţionat un Sanatoriu TBC al Securităţii.

În 2004 întreg domeniul a fost retrocedat unei nepoate de-a lui G.G. Cantacuzino.  Aceasta l-a vândut unui fond de investiţii care are gânduri mari cu întreg şi cu castelul şi cu pădurea din jur.  În ultimii ani castelul a fost redat circuitului turistic.

Incredibil dar adevărat, faptul că a fost administrat de Securitate, a reprezentat şi salvarea ansamblului de la distrugere. Ba mai mult decât atât, cele mai importante opere de artă (picturile din salonul mare) au rămas intacte.

Ansamblul castelului este format din patru corpuri: Pavilionul central – castelul propriu zis, pavilionul de serviciu ( în partea din spate a castelului) aici erau camerele personalului, grajdurile şi mai târziu garajele, administraţia – este o vilă cu un singur etaj şi  bisericuţa din lemn, construită în 1927.

Întregul ansamblu este construit din piatră şi cărămidă ocupând împreună cu parcul o suprafaţă de aproape patru hectare.  Intrarea în castel , de mari dimensiuni  (odinioară uşile de deschideau si trăsura ori automobilul ajungea literalmente la usă) separă  aripa de servicii de aripa oficială a castelului.  După ce trecem de un antreu in care avem expusă o interesantă bancă de piatră, urcăm scara monumentală şi ajungem la mezanin într-o sală de mari dimensiuni. Pe partea stângă şi în faţă sunt dormitoarele iar in partea dreaptă salonul castelului.  Punctul de rezistentă al interorului este fără îndoială salonul principal.  Salonul a fost salvat integral de la deteriorare deoarece  timp de 50 de ani uşile au fost preponderent închise iar fabuloasele picturi au fost pur şi simplu acoperite cu pânză.

Salonul principal

Acesta are înălţimea de două etaje fiind înconjurat pe două aripi de un balcon interior.  Prima senzaţie este de monumentalism. Nu te-ai fi aşteptat să găseşti o încăpere aşa de spaţioasă în castel.  Pereţii sunt acoperiţi cu două seturi de picturi:  heraldica famillilor boiereşti din Muntenia – un exercitiu foarte bun pentru amatorii de heraldică – ce înconjoară ca un brâu partea superioară a salonului şi portretele unor importanţi Cantacuzini de pe la noi ( Şerban Vodă,  Pârvu Cantacuzino, Drăghici Cantacuzino şi alţii).  Aici veţi remarca deasupra şemineului câteva  chenare lăsate nepictate în mod deliberat. Acestea au fost ţinute pentru împăraţii bizantini, strămoşii Cantacuzinilor nostri, dar din lipsa unor portrete relevante, secţiunile au rămas goale.  Pe vremea când era locuit, acest salon era amenajat simplu în stil ardelenesc.  Puteţi vedea o imagine cu fosta amenajare expusă chiar în salon.

Turnul castelului nu se poate vizita dar trebuie să vă opriţi câteva momente să observaţi scara interioară care urcă în turn. Aceasta nu are stâlpi de sustinere fiind sprijinită numai pe pereţi. O adevărata operă de inginerie şi arhitectură.

Castelul, deşi lipsit de mobilier, păstrează câteva elemente decorative de mare valoare:  mozaicul de gresie italiană, brâiele decorate cu motive florale şi simboluri religioase, uşile masive sculptate cu motive heraldice,  feroneria uşilor decorată şi aceasta cu heraldica familiei dar mai ales vitraliile. Salonul principal si alte câteva încăperi încă păstrează vitraliile orginale. Acestea, fie că au ca subiect modele florale sau heraldica familiei, fie că ilustrează personaje cantacuzine sunt fără îndoială opere de artă.

Totodată, demn de mentionat este faptul că sculpturile în piatră dar şi lucrările din fier forjat, au fost realizate de meşteri români.

De pe terasa si din parcul din faţa castelului ni se desfăşoară priviri o superbă panoramă a abruptului Bucegilor dar si a oraşului Buşteni.

.  

Program de vizitare:

Zilnic între 10:00 şi 19:00. Tururile cu ghid ale castelului încep “la şi un sfert” ( 10:15, 11:15…)
Un bilet costă 20.00 lei, iar taxa de fotografiere este de 10,00 lei/aparat.