Tabla Buţii (Ceraşu, Prahova) este o trecătoare montană situată la o altitudine de 1360 m, în Carpaţii de Curbură, între masivul Ciucaş şi Munţii Buzăului. Povestea acestor locuri este foarte interesantă şi demnă de descoperit la fiecare pas.
Până în 1789, de pe Valea Prahovei nu se putea trece în Transilvania, deoarece drumurile din munţi erau accidentate şi impracticabile. Trecerea se făcea pe lângă cetatea Tabla Buţii, pe vechiul drum roman din Vârful lui Crai (Muntele Tătaru) . Toponima locului vine de la tablele ştanţate aplicate pe butoaiele(buţii) cu marfă.
În Dacia romană, zona forma limita de sud-est a Imperiului Roman şi era o importantă cale militrară şi strategică. Acum, în comuna Mâneciu-Ungureni se poate admira tezaurul de monede dacice, iar la Drajna de Sus, castrul roman.
La începutul Evului Mediu se cunosc mai multe întărituri în zona trecătorii şi chiar o cetate: Cetatea Buzăului sau Tabla Buţii – în izvoarele româneşti şi Cruceburg /Kroizburg în documentele maghiare(secolul al XIII-lea). Se crede că numele cetăţii este dat de Biserica Catolică din Prejmer (jud.Braşov), a cărei obşte avea obligaţia de a întreţine şi de a asigura paza cetăţii . O ipoteză occidentală susţine că Tabla Buţii a fost ridicată de Cavalerii Teutoni, între 1211 şi 1225.
Cetatea, pe latura estică, era inaccesibilă, însă celelalte trei laturi erau pe un platou cu denivelări domoale, iar carele cu marfă ar fi trecut chiar prin mijlocul cetăţii. Frecventele năvăliri ale tătarilor din anii 1241 până în 1658 au produs stricăciuni capitale cetăţii, azi fiind ruinată.
Trecătoarea a susţinut şi scopuri neprădalnice, astfel în 1534 şi 1542, domnul Molodovei, Petru Rareş trece spre cetăţile lui din Transilvania. În 1599 domnul muntean, Mihai Viteazul urcă la Tabla Buţii şi coboară în Ţara Bârsei, la prietenului său Ioan Beldy – nobil maghiar, conform lucrării lui Pavel Binder ”Contribuţii la localizarea Cruceburgului”.
Intrarea României în Primul Război Mondial face ca văile Tablei Buţii să răsune de strigăte disperate de libertate şi unire. În august 1916, campaniile militare din trecătoare reuşesc să alunge inamicul din Ţara Bârsei şi Braşov. În urma bătăliilor, românii au adunat morţii ambelor tabere şi i-au îngropat acolo unde s-au jertfit, pe plaiurile de la Tabla Buţii. În 1919, spravieţuitorii luptelor au decis să construiască un cimitir, ca semn al omagiului, recunoştinţei şi preţuirii istorice.
Din 1922, pe 6 august, când creştinii prăznuiesc Schimbarea la Faţă a Domnului, se organizează pelerinaje şi ceremoniale militare şi civile în amintirea acelor evenimente. Din păcate, in acest an, sărbătoarea de la Tabla Buţii va fi suspendată din cauza pandemiei de coronavirus. Autorităţile locale vor organiza totuşi o slujbă de comemorare cu participare restrânsă.
SURSA: turismistoric.ro
