Cine merge în Dobrogea se duce în general pentru a face plajă sau pentru pescuitul din Delta Dunării. Puţin sunt cei care ştiu că în nordul Dobrogei există una dintre cele mai senzaţionale rezervaţii naturale din România: Parcul Naţional Munţii Măcinului.
Dacă timpul vă permite, rezervaţi-vă două trei zile pentru a vedea cei mai bătrâni munţi din România.
Cu cele peste 3.450 de specii de floră şi faună, dar şi cu suprafeţe importante de vegetaţie stepică, Parcul Naţional Munţii Măcinului, declarat Rezervaţie a Biosferei în anul 1998, este singura zonă din Uniunea Europeană unde ecosistemele specifice stepei se întâlnesc alături de păduri submetiraneene şi balcanice.
Acest paradis al biodiversităţii adună peste 1770 de specii de plante; 181 specii de păs
ări; 47 de specii de mamifere; 1436 specii de insecte identificate, cu peste 900 de specii de fluturi (cel mai mare dintre acestia este fluturele ochi de paun de noapte care are o anvergura a aripilor ce poate atinge 12 centimetri si este recunoscut drept cel mai mare fluture din Europa), 11 specii de reptile; 7 specii de amfibieni. În Parcul Naţional Munţii Măcinului sunt identificate 24 de habitate prioritare, dintre care unul este unic în lume. (Pădurea de fag dobrogeană)
Interesant este faptul că în Munţii Măcinului se găsesc aproape 70% din tipurile de roci cunoscute, plante care cresc din piatră seacă, păsări emblema pentru alte state dunărene şi specii neprotejate în vreun alt loc din lume.
Cel mai înalt punct este Vârful Ţuţuiatu care are o înălţime de 467 de metri şi care este culmea întregului podiş dobrogean. Peisajul munţilor este presărat cu monoliţi erodaţi care, în raport cu imaginatia fiecăruia, pot fi ouă de dinozaur, pinguini, sfinx sau babe, aşa cum se întâmplă pe Culmea Pricopanului.
Munţii Măcinului sunt cei mai arizi munţi din România, clima caracterizandu-se prin veri foarte călduroase şi secetoase, toamne lungi şi uscate şi ierni geroase şi sărace în zăpadă.
Cele peste 1.770 de tipuri de plante din Muntii Macinului reprezinta aproape 50% din speciile reprezentative din flora Romaniei care sunt distribuite pe 0,05% din suprafata tarii. In Culmea Pricopanului, se intalnesc 27 de specii de plante cunoscute numai in Dobrogea, alte 72 fiind protejate ca specii rare sau vulnerabile. Printre plantele deosebite se gasesc unele care cresc chiar din piatra, potrivit specialistilor, acest fapt fiind datorat rocilor magmatice care au un continut bogat de substante nutritive.
Insectele din unele zone ale Muntilor Macinului reprezinta pentru cercetatori ultimii reprezentanti ai faunei de clima mai rece si umeda care a caracterizat nordul Dobrogei acum 10.000 de ani.
Floră şi faună unice în lume
Munţii Măcinului reprezintă singurul loc din lume unde se găseşte asociaţia vegetală talpa leului-sambovina. Talpa leului este o plantă care are tulpina înaltă de până la 15 centimetri şi flori mici galben-aurii care apar în martie-aprilie, în apropierea arborilor de sambovină dobrogeană, care ating până la 25 de metri, au scoarţa neteda de culoare gri, trăiesc până la 500 de ani şi sunt specifici sud-vestului Asiei şi zonei Mării Mediterane.
Trebuie să ştiţi că Munţii Măcinului constituie cea mai importantă zonă de cuibărit pentru păsările răpitoare din România. Printre cele 181 de specii identificate în această zonă care reprezinta 50% din avifauna ţării se numără şi şoimul dunărean. Este una din puţinele specii din lume ai cărei masculi participă la clocit făcând schimb cu femela timp de 28-30 de zile. În alte state europene, este cunoscut ca şoimul sacru, iar Munţii Măcinului sunt singurul loc ştiut din România unde cuibăresc. Şi pentru şorecarul mare zona e singura din ţară în care cuibăreşte, într-un număr semnificativ, iar aici specia are cea mai importantă prezenţă de pe teritoriul României.
Tot aici găsim şi balaurul dobrogean este cel mai mare sarpe din Romania. Traieste la marginile padurilor, printre stancile si maracinisurile Muntilor Macin, iar lungimea lui este de 120-160 de centimetri. Uneori insa depaseste 260 de centimetri.
Cea mai bine reprezentata specie din Munţii Măcinului este ţestoasa dobrogeană ale carei efective sunt estimate la câteva mii de exemplare. Declarata „monument al naturii”, ţestoasa dobrogeană are o lungime de până la 27 de centimetri.
Parcul oferă persoanelor iubitoare de natură posibilitatea de drumeţii, trasee la picior sau chiar cu bicicleta.
Italienii şi granitul din Munţii Măcinului
Dacă Munţii Măcinului reprezintă un loc unic în România, granitul extras din zonă este considerat a fi cel mai dur din lume.
Una dintre cele mai importante comunităţi de italieni din ţara noastră se află în comuna...Greci.
Istoria localităţii din nordul Dobrogei este strâns legată de o comunitate de italieni care s-a constituit la poalele Munţilor Măcin în urmă cu mai bine de o sută de ani.
Micuţul sat de agricultori din vecinatatea actualului oraş Măcin a fost invadat, peste noapte, de zeci de familii de italieni. Peninsularii veneau să cioplească blocurile masive de granit de pe văile Suluc şi Şerparul. Granitul de aici a fost folosit în principal la Castelul Peleş de la Sinaia.
Localnicii povestesc că autorităţile ar fi anunţat că au venit în sat meşteşugari greci renumiţi pentru talentul lor în modelarea granitului, o rocă foarte dură. Pentru ca italienii au fost percepuţi a fi greci, satul actual, care număra aproximativ 6.000 de suflete, a fost botezat cum altfel decât... Greci.
Băştinaşii şi-au dat seama că nu era vorba de greci mult mai târziu, atunci când italienii şi-au construit o biserică în sat care nu semăna cu a lor, fiind una catolică.
În ziua de astăzi, în sat mai sunt doar câţiva italieni. Majoritatea au plecat în Italia, iar la Greci au rămas doar câţiva etnici, care au grijă ca limba şi obiceiurile să nu se piardă. De altfel, preotul Iosif Tiba ne-a povestit că la slujbă mai vin 20-25 de persoane, doar în zilele cu sărbători importante la biserică ajung în jur de 80 de persoane.
Casele cu pereţii acoperiţi cu iederă, gardul drept, clădit din cuburi mari de granit şi cei doi stâlpi de la intrare, sunt multe semne că oamenii aceştia au venit aici ca să rămână. Şi-au adus cu ei familia numeroasă şi obiceiurile, biserica, canţonetele napoletane, spaghetele şi scarpetii. Au impus în zonă o nouă meserie, cea de pietrar, o muncă dură şi plină de primejdii deoarece cine scapă de suflul exploziei sau de prăvăliri accidentale nu apucă prea mulţi ani de pensie din cauza silicozei. Piatra are mersul ei, trebuie să-i simţi şi să-i ghiceşti slăbiciunea şi să ai un ochi priceput. Granitul e dur, iar bazaltul sare şi e mai rapid. În funcţie de rocă se alege unealta: poncetul, pioda. tricante, matiola - ciocanul sau bătăiaşul. Iar odată coborâtă roca din munte se prelucrează doar manual. Granitul de Greci este atât de dur încât niciun utilaj nu poate face faţă pentru a urgenta prelucrarea.
Localnicii se mândresc cu faptul că granitul de la Greci a fost utilizat la pavarea Castelului Peleş, a Casei Poporului şi chiar a Stadionului din Munchen.
Din nefericire (sau din fericire pentru Parcul Naţional Măcin) în zonă mai funcţionează o singură carieră de piatră.
Obiective turistice în zona Parcului Naţional Munţii Măcinului
Şi dacă tot ajungeţi în zonă vă mai spunem că în apropierea Parcului Naţional Munţii Măcinului, rezultat al diversităţii etnice, se întâlnesc diverse obiective cultural-istorice de un real potenţial turistic. Noi vă recomandăm:
- Basilica cu criptă (martirium) de la Niculiţel;
- Basilica paleo- creştină cu criptă tot la Niculiţel;
- Mănăstirea Saon
- Mănăstirea Cocoş
- Mănăstirea Celic Dere
- Cetatea romano-bizantină Dinogetia, aşezarea civilă de pe insulă, cetate medievală (în punctul Bisericuţa)
- Cetatea Romană Noviodunum, Oraşul Isaccea, aşezare getică, aşezare medievală (în punctul La Pontonul Vechi)
- Cetatea romană Arrubium oraşul Macin
- Cetate traco getică; oraş roman; comuna Turcoaia, satul Turcoaia; două cetăţi romano-bizantine (în punctul Iglita)
- Săpăturile arheologice de la Luncaviţa
- Locaşurile de cult ale etniilor din zonă
- Casa memorială „Panait Cerna” din localitatea Cerna.
.jpg)
.jpg)
