Cu o săptămână înainte de sărbătoarea de Paşte, creştinii sărbătoresc ziua de Florii. Duminica Floriilor este Ziua în care Domnul Isus intră în Ierusalim, înconjurat şi întâmpinat de mulţime cu ramuri de finic, fiind recunoscut ca „Împărat al Israelului“ . În această zi se scot la biserici ramuri de salcii şi se sfinţesc.

În Duminica Floriilor sărbătorim intrarea smerită şi triumfală a Domnului în Ierusalim. Smerită, pentru că „cel ce are scaun cerul şi aşternut picioarelor pământul“, nu vine în car de triumf, înconjurat de alai şi de oşti, aşa cum procedau împăraţii pamânteşti, ci vine „drept şi biruitor, smerit şi călare pe asin, pe minzul asinei“, (Zaharia 9.9). Intrarea este, totodată şi triumfală, fiindcă  mulţimile îl aclamau, strigând: „Osana! Binecuvintat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împaratul lui Israel“, (Ioan 12.13). Alături de mulţimea entuziastă se strecoară şi chipurile sinistre ale cărturarilor şi fariseilor, cu ochii scânteietori de ură înveninată şi glasuri ipocrite, rostind: „Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii“. „Zic vouă: dacă vor tăcea ei, pietrele vor tăcea“ (Luca 19.40), le răspundea Mântuitorul.

Semnificaţia arhaică a Floriilor este aceea de celebrare a reînvierii naturii şi de comemorare a primăverii, dar i s-au adaugat şi noi conotaţii şi rituri, cum sunt pomenile, curăţirea mormintelor şi a cimitirelor. Fiind o sărbătoare care marchează reînvierea naturii, sensul ei este atribuit şi elementelor din viaţa cotidiană. În România, sărbătoarea este răspândită peste tot, cu unele diferenţieri zonale, existând numeroase obiceiuri locale legate de această zi.

În Duminica Floriilor, gospodinele merg la biserică şi curăţă mormintele strămoşilor, agaţând de cruci rămurele de salcie. Tot de Florii, se agaţă într-un pom înflorit şnurul de mărţişor şi, alături de el, se agaţă haine şi zestrea fetelor de măritat. În unele zone, fetele pun în noaptea de Florii busuioc sub pernă, spre a deveni mai frumoase şi mai sănătoase, mai dorite de către flăcăi, pentru a se putea mărita în acel an. În Muntenia, oamenii nu se spală pe cap deoarece există crezul că, dacă faci asta în Duminica Floriilor, în care toţi pomii înfloresc, vei albi precum coroanele albe ale copacilor. În unele părţi ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Credinţa spune că acest ritual îi apara de boli şi îi face mai robuşti. De asemenea, apără casa de rele şi o protejează de evenimente neplăcute.

Ramurile de salcie (accacia), simbol al fertilităţii şi vegetaţiei de primăvară, sunt duse la biserică de Florii pentru a fi sfinţite, se împodobesc icoanele, uşile şi ferestrele, se încing cu ele peste mijloc, se păstrează pentru tratarea bolilor de-a lungul anului, se folosesc la vrăji şi descântece. Frunzele şi coaja au efecte terapeutice în diferite boli. În unele aşezari rurale din Oltenia, copii merg la urat cu ramuri de salcie, iar în Banat e cunoscut obiceiul de a mâna oile la strungă şi la forma turmelor, cu ramuri de salcie.

Ziua Sfânta a Floriilor este aceea în care îşi serbează onomastica toţi cei care au nume derivate din Florin, Floriana sau au nume de flori. Tuturor acestora le urăm: La mulţi ani !