Cunoscuţi în popor şi sub denumirea de „dorobanţi”, „balatruci”, „pietre vii” sau „pietre care cresc după ploaie”, trovanţii au forme bizare, sferice sau elipsoidale, şi mărimi diferite, de la câţiva centimetri până la câţiva metri. Cum este posibil ca aceste pietre să crească şi să se mişte.

Câmpul cu trovanţi din Costeşti este uşor de reperat de către toţi cei care au drum spre Târgu Jiu, rezervaţia naturală este situată la aproxiamtiv 40 de kilometri distanţă de Râmnicu Vâlcea, pe marginea DN 67.

Recent, unul dintre cele mai importante site-uri care publică ştiri legate de fenomenele geologice din întreaga lume a publicat un material despre trovanţii din Costeşti – Vâlcea, cunoscuţi drept „pietrele vii” ale României. În articol este explicat procesul prin care aceste pietre par să crească şi să se modifice, potrivit Adevărul.

Uimitoare fenomene geologice

Trovant este sinonim pentru termenul german „Sandsteinkonkretionen” ce denumeşte o piatră din nisip cimentat. Trovanţii s-au format în urma depunerii nisipului transportat de râuri într-o parte a Lacului Getic, lac ce care acoperea zona Olteniei cu milioane de ani în urmă.

Se ştie despre aceste fascinante „pietre vii” că au un miez de piatră cu o coajă exterioară de nisip, iar după o ploaie torenţială se formează mici pietre pe rocile deja existente, care le fac să fie numite „pietre crescătoare”, remarcă cei de la Geology In.

Şi mai interesant este faptul că aceşti trovanţi, atunci când sunt secţionaţi, prezintă inele sferice similare cu cele ale unui trunchi de copac. De asemenea, excrescenţele prezente pe marginea pietrelor au fost comparate cu nişte rădăcini primitive. Se crede că aceste formaţiuni arată identic sau foarte asemănător cu rocile alunecoase din Death Valley, California.

Fiinţele de piatră care cresc şi… se mişcă?

Conform Congresului Geologic Internaţional desfăşurat la Oslo în 2008, „Trovanţii” au fost consideraţi, neadecvat, drept „concreţii (formaţiuni) de gresie”. Studiul acestora a început în zona Carpaţilor, încă din 1883 (Cobălcescu), iar până în 1900 Koch şi-a exprimat o serie de opinii cu privire la originea lor.

„Conform ipotezei la care s-a ajuns în cadrul congresului, Trovanţii României reprezintă texturi diagenetice (diageneza reprezintă modificările fizice şi chimice apărute în sedimente între perioada de depunere şi solidificare – n.r.) care reflectă condiţiile paleodinamice (paleoseismice) şi corespund unor tasări specifice ale sedimentelor nisipoase care conţin substanţe (în special carbonaţi) acumulate în nisip, care în timpul şocurilor seismice importante şi sub influenţa forţelor interne de coeziune, ele au avut tendinţa de a forma forme sferice”, mai explică cei de la Geology In.

Explicaţia fenomenului bizar

Datorită forţei gravitaţionale, a şocurilor seismice, a forţelor de coeziune ale substanţelor (în special tensiunea superficială), precum şi datorită rezistenţei de aderenţă dintre granulele de nisip şi lichid, acestea par că se mişcă. În ceea ce priveşte forma perfect sferică a pietrelor, aceasta s-a creat în urma magnitudinilor mari şi a duratelor din timpul cutremurelor, când avea loc deformarea suprafeţei terestre şi degradarea geologică.

„Pietrele vii” din România devin treptat mai mari, pentru că absorb o cantitate mare de apă, în acest caz motivul pare să fie acumularea şi depunerile de minerale cimentate din apele bogate de ploaie în carbonat de calciu. Se mai bănuieşte că această creştere a trovanţilor din România are la bază o reacţie chimică între straturile de depozite şi carbonaţii minerali din apa de ploaie.

Altfel spus, trovanţii cresc lor în volum datorită concentraţiei mari de săruri minerale din „amestecul” de gresie format din stratificări complexe ale nisipului cimentat cu carbonat şi ape calcaroase. Când apa de ploaie vine în contact cu aceste substanţele chimice, determină o creştere bruscă a presiunii interne care duce la mărirea lor.

Trovanţii – atracţie turistică

Dacă mergi în Costeşti, Vâlcea şi stai de vorbă cu oamenii locului, vei auzi poveşti care mai de care mai ingenioase şi captivante despre trovanţi. Locuitorii vorbesc despre dragoni, şerpi, dinozauri cu aripi, zmei care dau cu sabia în bolovani. Dincolo de toate acestea, acest spaţiu a devenit un punct de atracţie, care aduce în zonă mii de curioşi.

Fascinantele pietre care „cresc” sunt creaţii geologice neobişnuite, un fenomen pe care nu-l întâlneşti prea des. De aceea, Rezervaţia Naturală Muzeul Trovanţilor a fost dezvoltată de autorităţile locale. Din 2004 este inclusă în ariile protejate de UNESCO.