Ea stârnise admiraţia Americii cu frumuseţea ei. El era unul dintre cei mai bogaţi oameni ai planetei, prinţ al Islamului, cu faimă de cuceritor şi lumea la picioare. Când s-au întâlnit, au ieşit nu doar scântei, ci vâlvătăi.  „Zeiţa se mărită cu un prinţ”, au scris ziarele de pretutindeni despre nunta Ritei Hayworth cu Aly Khan.

Aly Kahn s-a născut într-una dintre cele mai puternice familii din lumea islamică, tatăl lui, Aga Kahn al III-lea, fiind considerat unul dintre descendenţii profetului Mohamed. A moştenit nu doar o avere fabuloasă şi un titlu princiar, ci şi o delicateţe a trăsăturilor din partea mamei sale, balerină la Opera din Monte Carlo. A trăit cu intensitate şi s-a îndrăgostit de multe ori, în presă apărând zvonuri că s-a iubit cu Zsa Zsa Gabor, Judy Garland şi Kim Novak. Dar niciuna dintre ele nu şi-a câştigat dreptul la o nuntă de vis, cum a fost cea a lui Aly cu Rita Hayworth, una dintre cele mai iubite actriţe americane din acea vreme. Era frumoasă, popularizase stilul pin-up şi chiar îşi înregistrase pe o bandă bătăile inimii, pentru a le ţine de urât militarilor americani plecaţi în misiune. Când l-a cunoscut pe Aly, la Cannes, în 1948, era încă măritată cu Orson Welles, cu care avea deja o fiică. Plănuise o excursie prin Europa pentru a-şi limpezi gândurile, pentru că, aşa cum declara mai târziu, în ciuda rolurilor de femme fatale pe care şi le asuma în filme, pe copertele revistelor şi pe afişe, era în realitate o femeie timidă, care visa la o viaţă obişnuită de familie. Pe Orson, ideea de căsnicie îl îngrozea şi din acest motiv nici nu o făcea fericită.

Aly a fost ca un colac de salvare pentru ea. A intentat divorţ, şi-a reziliat contractul cu Columbia Pictures şi s-a mutat în Franţa, alături de prinţ, cu care a rămas însărcinată. Aly, care mai fusese însurat o dată şi avea la rândul lui doi copii, a pus la cale o nuntă de ca-n poveşti pentru noua lui iubire, care a rămas în istorie drept una dintre cele mai fastuoase nunţi de pe Riviera franceză. Cei doi ar fi vrut ca evenimentul să fie în totalitate secret, dar astfel ar fi încălcat o lege datând de pe vremea lui Napoleon, conform căreia o nuntă nu putea fi organizată în particular, dacă cetăţenii francezi se opuneau. S-au strâns câteva mii de semnături ale oamenilor care voiau să vadă cuplul ieşind pe uşa primăriei, aşa că prinţul şi viitoarea prinţesă s-au conformat. Abia după cununia civilă, la care au participat doar 4o de invitaţi şi la care Rita a purtat o ţinută albă din şifon inspirată de stilul New Look şi cercei cu diamante, perfect asortaţi inelului de logodnă cu o piatră de 12 carate, suita s-a retras pe domeniul Chateau d’Horizon, de la Cannes, care îi aparţinea lui Aly. Mai bine de o sută de oameni de ordine au patrulat pe mare şi pe uscat pentru a se asigura că presa şi musafirii nepoftiţi sunt ţinuţi la distanţă.

Tatăl prinţului a declarat mai târziu că nunta „jumătate regală, jumătate hollywoodiană” a fost prea fastuoasă pentru ceea ce el şi soţia sa şi-ar fi dorit să se întâmple. La eveniment au fost prezenţi peste 500 dintre cei mai puternici oameni ai lumii. S-au băut mai mult de 600 de sticle de şampanie, s-au consumat zeci de kilograme de caviar şi se spune că piscina din curtea castelului a fost umplută cu zeci de litri de parfum, în care pluteau sute de garoafe albe. Tortul a fost în schimb unul simplu, cu trei etaje, pe care erau inscripţionate numele celor doi şi data nunţii.

Şapte luni mai târziu, se năştea fiica lor, Yasmin. Planurile lui Aly, care voia ca soţia lui să fie escortată de poliţie până la spital, au fost date peste cap de travaliul care s-a declanşat pe neaşteptate. A condus singur până la spital, iar forţele de ordine l-au urmat abia mai târziu şi au înconjurat spitalul.

Rita avea să fie prima actriţă americană care devine prinţesă şi toţi ochii erau aţintiţi asupra ei. Renunţase pentru moment la carieră, dar liniştea sufletească pe care o visa nu s-a aşternut asupra căsniciei sale. Aly s-a întors la stilul de viaţă de dinainte să o cunoască, după ce s-a născut fiica lor. O târa după el la tot felul de întâlniri care o oboseau peste măsură, petrecea mult timp alături de prietenii săi, pe care americanca nu îi agrea deloc şi în tot acest timp ea se străduia, fără succes, să înveţe franceza. Rita ştia că soţul ei se întâlnea şi cu alte femei, dar vestea că acesta a dansat o noapte întreagă cu actriţa Joan Fontaine chiar în localul în care se întâlniseră prima dată a pus capac. Excedată, a intentat divorţ şi a plecat cu fiica ei în Statele Unite, într-o casă de pe malul lacului Tahoe.

În anii care au urmat, Aly a făcut tot posibilul să câştige custodia fiicei sale şi să o convingă pe Rita să o convertească la islamism. O acuza pe soţia lui că pune viaţa fiicei lor în pericol locuind pe malul lacului, într-o casă în care „nici FBI-ul nu este în măsură să îi asigure paza de care are nevoie”. I-a trimis scrisori de ameninţare, ba chiar i-a oferit un milion de dolari, în schimbul respectării a două condiţii: ca micuţa Yasmin să fie convertită la islamism la împlinirea a şapte ani şi ca, pentru două-trei luni din an, să locuiască în Europa alături de tată. Rita, care rămăsese creştină, a refuzat propunerea. „Nu există vreo sumă de bani pe lumea asta pentru care să îi refuz fiicei mele dreptul la o viaţă normală, aici, în Statele Unite. Respect credinţa musulmană a soţului meu, dar vreau să o cresc pe fiica noastră în spiritul religiei catolice, ca orice altă fată din America”. Divorţul s-a pronunţat în 1953, dar lupta pentru custodie a continuat încă şapte ani, până la moartea lui Aly într-un accident de maşină. Rita s-a recăsătorit cu actorul Dick Haymes şi, mai târziu, cu producătorul James Hill, de care a divorţat în 1961. A murit la 68 de ani, bolnavă de Alzheimer.