Ca să stii: nu am nicio îndoială asupra virusului. Ba chiar mă tem, uneori dau si eu în paranoia, mă feresc atât cât pot, păstrez distanţa, port mască, nu cred în teoriile conspiraţioniste. Mă enervează îngrozitor când intru într-un spaţiu închis si cineva care intră împreună cu mine acolo nu poartă mască.

Mă surprinde însă, uneori, atitudinea faţă de cei bolnavi, consideraţi agresori, nu victime. Mă surprinde faptul că vrem să îi închidem în spitale desi nu e chiar ciumă, desi bolnavii de Sida ori alte maladii care se pot transmite beneficiază de prezumţia de "nevinovăţie".

Mă surprinde si nu înţeleg de ce se prezintă numărul zilnic în crestere al celor infectaţi dar nu se prezintă prin comparaţie si numărul de teste, astfel încât ne-am putea lămuri că în aprilie aveam acelasi număr de infectaţi la 3000 de teste iar acum sunt 5-600 din 14000 de teste efectuate. Deci, procentual, a scăzut, nu a crescut, asa cum pare dacă arunci doar un număr si atât.

Mă surprinde că specialistii au hotărât că în avion se pot ocupa toate locurile dar la teatru în aer liber oamenii trebuie să stea în cartiere diferite si cu măsti pe faţă.

Mă surprinde că ne interesează doar cei 30.000 de oameni care s-au infectat dar nu mai interesează pe nimeni de cele câteva sute de mii care si-au pierdut afacerea sau veniturile. Dar nu si de cei care mor de alte boli acasă pentru că se tem să mai meargă la spital ca să nu ia virusul ori ca să nu fie internaţi cu forţa în cazul în care îl au deja.

Mă surprinde că nu îi mai vedem si pe ceilalţi care sunt la pământ acum. Sănătosi. Dar la pământ. Dacă nu au nu mai contează asa mult. Cifrele alea nu le mai arată nimeni. Probabil abia atunci ne-am speria.

Si stau asa, surprins. Dar nu se vede pentru că am masca pe faţă.