Aveam 16 ani când l-am întâlnit prima oară pe Mircea Ionescu Quintus. Eram elevă de liceu, iar tatăl meu făcea politică liberală. Am asistat la câteva şedinţe ale PNL-ului din acea perioadă (erau anii 90). Nu o să uit niciodată cât de atent asculta poveştile mele de adolescentă, mâncând plăcintă cu brânză făcută de mama...

Şi nu o sa uit că mi-a cerut întotdeauna să învâţ să fiu OM...să am răbdare şi să îmi îndeplinesc toate visurile.

Omul aceste de o blândeţe extraordinară îmi spunea în ultimii ani din viaţă că...l-a uitat Dumnezeu prea mult aici. Dar probabil că Dumnezeu a vrut ca românii să înveţe ce înseamnă un politician adevărat, un om cu principii, un om care să ştie să dea sfaturi.

Mircea Ionescu Quintus nu şi-a urât adversarii politici, nu i-a atacat niciodată cu un limbaj suburban, cum se întâmplă în ziua de azi...Avea doar cuvinte frumoase şi chiar dacă îi critica, o făcea decent, civilizat, calm, fără patimă...cu înţelepciunea unui senior adevărat...

În urmă cu mai mulţi ani, când am realizat un interviu chiar de ziua dânsului, era încântat că primul telefon de felicitare îl primise de la Ion Iliescu care era atunci (încă) preşedintele României, îmi arăta coşurile cu flori şi felicitările primite de la politicieni de toate culorile. Am înţeles atunci că asta înseamnă respect...

Mircea Ionescu Quintus a fost respectat, atât de prieteni, cât mai ales de adversari...

Şi mai avea o pasiune frumoasă seniorul liberal...Petrolul Ploieşti....Îmi povestea ce mult înseamnă performanţa Petrolului şi ce mult îi place noul stadion... Sau...cred că şi acum, ploieştenii şi-l aduc aminte mergând la piaţă, făcând cumpărături la un market din Piaţa Anton...

Mircea Ionescu Quintus a fost o prezenţă permanentă în viaţa oraşului şi nu a refuzat niciodată să stea de vorbă cu nimeni...

Chiar dacă ştiu că acum îşi va găsi liniştea, tot simt că sufletul meu e golit...Va veni 18 martie, şi nu voi mai avea pe cine să sun pentru a-i ura La mulţi ani...(o urare stupidă spusă unui om care împinise o sută de ani...)

Şi încă ceva...Mircea Ionescu Quintus a murit la fel de modest precum a trăit...În căsuţa modestă din frumoasă din apropierea Pomului Verde, va fi depus la biserica din cartier, fără fastul înmormântărilor de vedete inventate de tabloide din ultima perioadă....

Dumnezeu să vă odihnească în pace domnule Quintus! Şi mulţumesc, încă o dată, pentru lecţiile de viaţă pe care mi le-aţi dat...vor rămâne mereu proaspete într-un colţ al sufletului meu....