Ana Maria Dedu este o tânără ploieşteancă în vârstă de 34 de ani, care în ciuda bolii de care suferă este extraordinar de optimistă. Am găsit strigătul ei de ajutor pe reţeaua de socializare Facebook şi ne-am gândit să publicăm mesajul ei, convinşi că printre cititorii Jurnalului Prahovean sunt mulţi oameni cu suflet.

"Numele meu este Ana Maria Dedu am 34 ani si sunt din Ploiesti. Inca de la varsta de 12 ani sufar de cifoscolioza dorso-lombara dreapta.
Cand boala a inceput sa-si puna amprenta asupra corpului meu, parintii au mers cu mine la diverse spitale din Bucuresti unde dupa mai multe evaluari, internari, recuperare (gimnastica medicala, corset) s-a constatat ca boala continua sa avanseze insa riscurile unei interventii erau foarte mari dar si foarte costisitoare pentru familia mea. Povestea este mai lunga, poate a fost teama, poate a fost insasi destinul. Medicina de atunci nu era atat de avansata ca si in present, nu garanta o reusita!
Daca in adolescenta mi-a fost greu sa ma adaptez marginalizarilor sociale, m-am intarit, iar Dumnezeu m-a ajutat sa tin in frau aceasta boala, sa nu ma las doborata, sa cad si sa ma ridic de 2 ori mai puternica. M-am resemnat si mi-am spus ca viata nu se opreste aici, sunt un om normal si trebuie sa-mi cladesc un viitor. Si mai intai trebuie sa fiu puternica, eu sunt omul de baza si apoi sunt ceilalti. Am terminat o facultate si lucrez intr-un domeniu care-mi place. Familia mi-a fost tot timpul alaturi si mi-au daruit iubirea si sprijinul lor!
Sunt o persoana optimista, vesela si luptatoare! Am invatat sa fiu un om bland si iertator cu societatea care ma respinge, care mai intai critica si apoi apreciaza. Oameni care sunt socati de aspectul fizic dar apoi vad interiorul sufletului si sensibilitatea acestuia, normalitatea omului.
Am invatat sa privesc dincolo de ochii plini de dezgust, ori cu mila ai oamenilor si am continuat sa merg mai departe, sa cunosc oameni noi. Am invatat sa-mi sterg lacrimile de pe obraz si sa intind bratele pentru a lega prietenii. In prezent lucrez in Bucuresti, fac naveta cu trenul in fiecare zi catre serviciu, lucru care pentru mine este o mare bucurie, caci prin intermediul navetei am cunoscut oameni, mi-am facut prieteni dragi sufletului meu.
In acest an insa am inceput incet incet sa ma resimt! Imi spuneam in gluma “imbatranesc”… Dar nu era numai asta! Am inceput sa obosesc, sa ma doara foarte tare spatele pe timpul zilei, astfel ca simteam nevoia de a ma lungi pe canapea, iar noaptea in pat cu greu imi gaseam o pozitie pentru a adormi.
Dupa investigatii amanuntite s-a constatat ca atat plamanii cat si inima sunt foarte comprimate in cutia toracica. Capacitatea de respiratie a plamanilor este de numai 29%.
Am consultat un medic ortoped din Bucuresti care s-ar fii angajat intr-o astfel de interventie insa fara a-mi garanta nimic, spunadu-mi ca din curbura ar putea corecta un maxim de 50%, dar riscurile post-operatorii fiind foarte mari (stop cardio respirator, pareze, etc). Durata de pregatire inainte de operatie ar fii cam 6-8 saptamani, iar recuperarea dupa operatie cam 3 luni. Costul operatiei ar fii depasit 10.000 euro. Aceasta interventie facandu-se intr-un spital privat deoarece la cel de stat lipseste aparatura necesara pentru un caz atat de avansat.
In luna iulie am cunoscut un medic specialist in scolioza care profeseaza la clinica Acibadem din Turcia. Acesta mi-a dat sanse de reusita a operatiei, intr-adevar nu va indrepta coloana 100%, dar undeva la o proportie de 70-80%, ceea ce inseamna destul. Durata de pregatire inainte de operatie ar fii cam 1-2 saptamani, iar recuperarea dupa operatie cam 2 saptamani. Domnul doctor spunandu-mi ca “boala mea este evolutiva si cu o durata de viata cu mult scazuta. Dupa 40 ani se pot instala semiparezele, deficientele respiratorii, probleme cardiac”.
Mi-am spus atunci ca aceasta este poate sansa mea, ca nu voi imbatrani urat, caci de asta imi este cel mai mare teama! Nu de moarte ci de boala, cum va evolua aceasta si cum ma va stinge incet si dureros!
Doar ca aceasta interventie costa 47.000 euro este foarte costisitoare pentru mine si familia mea! Difereta financiara dintre clinica din Romania si cea din Turcia este enorma, insa si sansele de reusita sunt altele! Dar sunt optimista si increzatoare si vreau sa cred ca voi reusi sa fac aceasta interventie si ma voi putea gandi si eu intr-un viitor mai indepartat, ca voi duce o viata normala si fara restrictii severe.
Cu speranta ca oameni buni, cu suflet vor primi acest mesaj iar daca pot, ma vor ajuta…
Va multumesc!"