Scânteia acestui material a stat în gestul unui ploieştean pe care nu îl cunosc personal, dar care, sper eu, îmi va face această onoare, cândva. Nu aveţi de unde să îl ştiţi nici voi, sau, dacă îl ştiţi, bucuraţi-vă pentru asta! Se numeşte Adrian Ion Bratu şi locuieşte în Rotterdam. A văzut, prin natura job-ului pe care-l are, dar nu numai, mare parte din lumea asta! Atunci când este plecat de lângă familie suferă ca oricare dintre noi şi caută să îşi menţină echilibrul emoţional cu ajutorul mijloacelor moderne care îi permit să fie aproape de cei dragi, de la mii, chiar zeci de mii de kilometri distanţă. Ieri, de exemplu, era în Singapore. Acolo de unde mi-a trimis fotografia pe care o vedeţi. Când am văzut-o, o stare pe care nu o pot defini, dar nici nu îmi propun, a ieşit din statusul de latentă şi a devenit activă. Omul acesta, ploieşteanul acesta, a găsit loc în bagajul său pentru Singapore, şi pentru un fular al echipei Petrolul. Nu doar că a găsit loc, că nu ocupă cine ştie ce spaţiu, şi nici nu cântăreşte prea mult, dar simplul fapt că s-a gândit la asta mi se pare emblematic pentru starea despre care vorbeam. Adrian Ion Bratu se mândreşe cu faptul că este ploieştean, se mândreşte că este suporter petrolist şi nu se sfieşte să arate asta peste tot în lume. Nu-i cere nimeni să o facă, o face pur şi simplu pentru că aşa simte. Şi simte că, din perspectiva lui, a făcut un gest absolut normal. Să apreciem această normalitate, să ne unim pentru a o apăra, să căutăm să promovăm petroliştii adevăraţi, care au reuşit în viaţă, acestea ar trebui să fie elementele constitutive ale tabloului suporterilor Petrolului. Sunt mândru de Adrian Ion Bratu. De aici, din Ploieşti. Iar el, de acolo, din Singapore, Dubai, Ulsan, Rotterdam şi de prin toate locurile pe unde a umblat trebuie să ştie că şi acasă există oameni care pun preţ pe expresiile sincere şi care, dincolo de pasiunea comună pentru Petrolul, nu îşi reneagă rădăcinile, odată stabiliţi pe alte meleaguri. Ca şi voi, ştiu că sunt mulţi petrolişti peste tot pe faţa pământului. Oameni cu familii, cu job-uri solicitante, dar care îşi păstrează o fărâmă de spirit pentru echipa asta! Iar jucătorii şi conducătorii Petrolului, dar mai ales duşmanii Petrolului, ar trebui să ţină cont şi de asta. “Suntem peste tot, nu există antidot!” nu este doar un vers din cântecele galeriei. Este mai mult şi doar adevăraţii petrolişti simt asta! Fie ei din Malu Roşu, Cina, Republicii, Vest, Mihai Bravu sau…Rotterdam, Dubai, Ulsan, Singapore…