Prea mare este Oceanul Atlantic pentru a fi trecut de o echipă care are un antrenor mic. Şi jucători infimi, mulţi dintre ei! Aşa că stăm bine în spaţiul nostru carpato-danubiano –pontic şi îi lăsăm pe greci să vadă Atlanticul şi de pe coasta braziliană. Noi pe un ţărm, ei pe altul!

Un foarte bun prieten a lucrat în Brazilia timp de trei luni şi mi-a împărtăşit câte vceva din experienţele trăite acolo. Explozii în porturi, jafuri armate în mijlocul zilei, sărăcie lucie în favele, copii care îţi sparg capul pentru a-ţi fura portofelul şi multe alte grozăvii de acest gen. Probabil că Piţurcă şi unii dintre jucători ştiau şi ei lucrurile astea şi s-au ferit de calificare ca dracu de tămâie. Mai bine să stea acasî, fără griji, decât să păţească cine ştie ce pe acolo. Şi, meciul a părut a fi pregătit exact pe această idee “tactică”. Grecii au intuit, au venit, au marcat, s-au calificat şi au lăsat cu buza umflată  50.000 de români. Toţi spectatori pe Arena Naţională, sperând că jucătorii vor evolua cu mai multă determinare având sabia lui Damocles deasupra capului. Greşit, pentru că Damocles era grec, la origine!  Aşa că nu a funcţionat, România înecându-se în propria lâncezeală. Piţurcă a jucat iar cu Bogdan Stancu şi Tănase, favoriţii lui, dar şi cu Torje, deşi piticul bezmetic a fost praf şi de această dată, nereuşind să dea o centrare bună tot meciul. Pe Grozav l-a băgat abia în minutul 86, să fragmenteze jocul, că doar nu era să se grăbească! Oamenii i-au cerut demisia lui Piţurcă, a nu ştiu câta oară, dar Piţi nu auzea ce striga tribuna şi nu vedea ce joacă echipa. El se gândea că dacă e dat afară primeşte un milion şi jumătate de euro, iar dacă rămâne, lumea uită! Mircea Sandu nu ştiu la ce se mai gândea, dar probabil că la acelaşi lucru la care s-a gândit când i-a dat un contract beton unui antrenor total depăşit şi când i-a fixat un obiectiv pentru 2016!

Nu vreau să mai vorbesc despre meci, despre faze, despre tactică şi alte aspecte de acest gen, pentru că românii s-au plictisit destul la ora meciului. Vreau să atrag atenţia, însă, asupra modului în care unii dintre jucători au reacţionat la final, blamând publicul! Torje, Tătăruşanu şi Lobonţ au fost cei mai vocali în acest sens, uitând că România, la nivel de echipă naţională mai are doar suporteri! Faptul că oamenii au cerut demisia lui Piţurcă nu e de condamnat, domnilor jucători de doi lei, ci ţine de normalitate. Şi, până la urmă, publicul poate să strige ce vrea, pentru că oamenii au plătit bilet, au tremurat de frig, şi-au oferit timpul lor unor păcălici, care mai au şi tupeu să arate cu degetul singurul jucător real al naţionalei: publicul! Torje, dacă se crede fotbalist, să nu uite că aseară, undeva prin Scandinavia, un fotbalist a avut tratament preferenţial din partea publicului, a fost ironizat în permanenţă şi a marcat trei goluri pentru ţara lui, calificând-o practic de unul singur. Aşa a ştiut el să răspundă atacurilor publicului, prin joc. Este adevărat că se numeşte Cristiano Ronaldo, nu Torje, Tătăruşanu, Tănase sau Stancu! Aşa că nu mai arătaţi spre public şi nu-i mai luaţi apărarea unui antrenor penibil, deşi este de înţeles şi reacţia voastră! Un alt antrenor, unul de fotbal, de exemplu, nu v-ar fi băgat în echipă!

Să te numeşti Piţurcă şi să spui că eşti prea supărat ca să te gândeşti să-ţi dai demisia sau să fii jucător şi să blamezi publicul sunt elementele care conturează naţionala de acum a României. Elemente nocive, care trebuie să dispară. Mai ales acum, când Rio a rămas atât de departe, aşa cum era, de fapt, de mai multă vreme, fără pala de vânt pe care olandezii au direcţionat-o către bărcuţa lui Piţi. Cred că şi lor le pare rău acum!